Oana Borviz

Oana Borviz

jurnalist cultural, fost redactor Realitatea, Money.ro și Pandoras


Destinații literare

Destinații literare – din H. Miller, H. Murakami, C.R. Zafon, M. Duenas

Să pornești în descoperirea unor destinații literare având în minte niște trasee relative din cărți preferate e o provocare destul de mare. Întâi de toate, pentru că aceste “trasee” nu au aproape nimic din cele obișnuite, gândite special pentru turistul nerăbdător să vadă cât mai mult într-un timp relativ scurt. În al doilea rând, vizitarea unor astfel de locuri poate fi destul de costisitoare. Destinațiile (reale) din cărți sunt, însă, niște obiective posibil de atins - spre deosebire de zeci și sute de alte detalii privind locuri, mâncăruri etc. (din cărțile de literatură fantastică, în special) pe care nu ai avea posibilitatea să le încerci decât, poate, într-o altă viață -, așa încât dorința de a ajunge la ele ar putea deveni cu atât mai arzătoare. Citeşte tot articolul

Coperta cartii Tu n-ai trait nimic

Tu n-ai trăit nimic de Gabriel H. Decuble: un roman-dosar emoționant

E destul de ciudat să citești un roman tip dosar care începe cu un rechizitoriu și se continuă cu un material probatoriu. Uiți de la bun început că ai în față un volum de literatură și te simți ca un martor în sala de tribunal. Cam așa a fost cu cartea lui Gabriel H. Decuble, Tu n-ai trăit nimic (Cartea Românească), care urmărește, din perspectiva unui procuror, un scurt traseu biografic al unui adolescent sensibil, Emil Blaj. Îți dai seama imediat că dosarul penal întocmit pe numele acestui puști e o porcărie – multe din învinuirile aduse sunt de-a dreptul penibile - și ești nerebdător să afli ce-i cu toată această șaradă. Citeşte tot articolul


Una din copertele inițiale

Chipuri noi pentru cartea lui Jonathan Coe, “What a Carve Up!”

"What a Carve Up!", romanul satiric cu care Jonathan Coe devenea, la jumătatea anilor ’90, preferatul atâtor cititori, a fost temă de design de carte (alături de "The Outsiders" de S.E. Hinton) la ediția din acest an a concursului Penguin Random House Design Award (luna iunie), organizat de respectata editură britanică Penguin Random House. Acțiunea romanului – care se construiește în jurul unei familii fictive Winshaw și care este în fond o satiră la adresa politicii britanice din timpul guvernului conservator condus de Margaret Thatcher în anii ’80 – a provocat mulți studenți la design, care au venit cu propuneri extrem de curajoase pentru coperta acestei cărți. Citeşte tot articolul

Expoziție Virginia Woolf

Despre arta, viața și viziunea Virginiei Woolf într-o expoziție la Londra

Printre chipurile unor personalități britanice importante ce alcătuiesc colecția de portrete a National Portrait Gallery (NPG) din Londra, ar fi trebuit să se afle, încă de acum multe decenii, și cel al Virginiei Woolf (1882 – 1941), scriitoarea britanică recunoscută drept o inovatoare încă din timpul vieții. Woolf ar fi refuzat însă onoarea de a trona printre figurile istorice din picturile galeriei (este vorba despre un desen pe care NPG l-ar fi vrut în colecție) pe motiv că portretele înfățișau prea mulți bărbați. Acum, însă, după mai bine de jumătate de secol, chipul ei prinde contur în peste 140 de obiecte (picturi, fotografii, scrisori) pe care galeria londoneză le prezintă într-o expoziție dedicată în întregime scriitoarei britanice. Citeşte tot articolul

Emma Thompson citind

Cinci actori care au studiat literatura

Să zicem că la unii dintre ei ai putea intui o relație mai specială cu lumea cărților; felul în care privesc, vorbesc, interpretează un rol îți pare mai “bazat” și te face să te gândești inevitabil că oamenii ăștia citesc și altceva decât scenarii. E drept că faptul în sine de a fi actor te pune în temă, de multe ori, cu texte literare mai mult sau mai puțin cunoscute (mai ales când vine vorba de ecranizarea unor cărți de căpătâi). Dar în cazul unora e ceva mai mult, ceva ce nu ai cum să intuiești dacă nu arunci o privire în biografiile lor, unde descoperi că au studiat cândva literatura, unii mai temeinic, alții accidental. Am făcut de curiozitate asta cu câțiva actori cunoscuți și a fost surprinzător să aflu cât de mulți au la bază o astfel de pregătire. Citeşte tot articolul

Pablo Neruda

Poeme de Pablo Neruda despre care nu se știa nimic până acum

Poetul cilian Pablo Neruda, recompensat cu premiul Nobel pentru Literatură chiar cu doi ani înainte de a muri (1973), a scris, se știe, mult și în stiluri diferite. Poeziile lui, în special, – suprarealiste, cu tentă politică, epopei istorice etc. - au devenit cunoscute de pe vremea când era doar un adolescent (primul poem a fost publicat pe când avea 13 ani), ajungând destul de repede la inimile cilienilor prin versurile despre țara natală, despre pământ și oameni săraci, despre natură și iubire. Citeşte tot articolul

John Fowles, Jurnale

Jurnale de John Fowles – Un scriitor foarte sincer și introvertit

Întotdeauna mi-au plăcut mărturisirile scriitorilor despre stările prin care trec atunci când scriu, despre paginile nereușite, lipsa de inspirație, momentele de extaz, fobiile, viziunile lor – adică, despre miile de aspecte care definesc incredibila, continua lor trudă de a concepe o carte. Jurnale de John Fowles (1926-2005) – autorul romanelor "Magicianul", "Iubita locotenentului francez", "Colecționarul" (toate ecranizate) - este una din cărțile care îți satisfic aceste curiozități cu vârf și îndesat. Citeşte tot articolul

Anca Smarandache

Ilustrații magice de Anca Smărăndache

A făcut prima ilustrație pe când era la liceu, pentru o cărticică cu cântece pentru copii (versuri și partituri). Anca Smărăndache nu a primit nici un bănuț dar satisfacția pe care a avut-o lucrând la ea a fost imensă. De atunci, au intrat rând pe rând în colecția ei de cărți illustrate, volume clasice precum “Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain, “Poveste de Crăciun” de Charles Dickens, cărti educative pentru copii gen “Cu Pinocchio în vacanţă” (toate la editura Arthur), basme precum cele semnate de Petre Crăciun (editura Zorio) dar și cărți de proză contemporană precum “Simfonia animalieră” (Veronica Niculescu, editura Casa de Pariuri Literare), "Bibliotecara” (Gudule, editura Paralela 45). Citeşte tot articolul

Trash pub Budapesta

Trash pub-urile din Budapesta – locuri perfecte în care să-ți targi sufletul și să citești

Dacă ai fost vara la Budapesta și nu ai intrat măcar într-un trash pub, la următoarea oprire în orașul de pe Dunăre, e musai s-o faci. Spații adăpostite de clădiri vechi și decorate în funcție de felul în care arată acestea, trash pub-urile sunt locuri în care poți, nu doar să-ți tragi sufletul după ce ai vizitat până ți-au ieșit ochii, ci și să asculți muzică bună, să vezi expoziții de artă, teatru underground sau prezentări de modă, dar și să citești. Citeşte tot articolul

Neil Young

Un album ca o scrisoare: A Letter Home – Neil Young

De la sfârșitul anilor ’60, când a început practic cariera lui solo, Neil Youg nu s-a oprit din scris și compus muzică, din înregistrat și cântat pe scenă. În această continuă conexiune cu tot ce înseamnă muzică, a căutat noi și noi teritorii de explorare: de la rock, country-rock, folk, și până la blues și muzică electronică. Unul dintre cei mai influenți cântăreți/compozitori/chitariști din generația lui, canadianul Neil Youg propune, prin ultimul său material discografic (al 35-lea album de studio), o întoarcerea la acea epocă în care muzica nu ținea atât de producție, cât de a crea muzică și de a trezi emoție. Citeşte tot articolul


John Lennon

Versuri, proză și desene de John Lennon scoase la licitație

De câte ori mă uit la “Film no. 5” – filmul lui Yoko Ono, ce constă în prezentarea de expresii faciale ale fostului ei soț, John Lennon (expus, de altfel, în 2008 și la București) – mi-l imaginez pe cântărețul Bealtes creând. Lucru deloc ciudat, cred, având în vedere că idolul atâtor tineri din lumea asta a trăit practic făcând artă – a compus muzică și poezie, a desenat, a făcut film, performance etc. Citeşte tot articolul

Chris Simion

Interviu Chris Simion: “Nu-mi inventez poveștile. Le smulg din ochii sufletului meu ca să le vadă apoi toată lume”

Chris Simion a scris opt cărți și a regizat zeci de spectacole de teatru. A publicat prima carte pe când avea 16 ani, vârstă la care a devenit și singurul jurnalist român care i-a luat un interviu lui Klaus Meine, solistul de la The Scorpions, aflat la București cu ocazia unui concert. Deși prima piesă de teatru pe care a văzut-o în adolescență a făcut-o să-și jure că n-o să mai calce niciodată într-o sală de spectacol, la 18 ani - când a asistat întâmplător la o repetiție a piesei "Numele trandafirului", regizată de Grigore Gonța - s-a îndrăgostit iremediabil de teatru. Citeşte tot articolul

Hercule Poirot

Cel care a inspirat-o pe Agatha Christie în nașterea lui Hercule Poirot nu mai este un mister

“Pe cine puteam să-l fac detectivul meu? Vreun student? Destul de dificil. Un om de știință? Dar ce știam eu despre oamenii de știință? Atunci mi-am adus aminte de refugiații belgieni de la noi.” Este mărturisirea Agathei Christie din cartea sa “Agatha Christie - O autobiografie”, mărturisire ce face referire la momentul în care scriitoarea s-a decis asupra modelului real după care să-și construiască personajul Hercule Poirot, detectivul care a apărut pentru prima dată în romanul “Misterioasa afacere de la Styles”, din 1920, și care avea să rezolve cazuri de crimă în peste alte 30 de romane. Citeşte tot articolul