Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

10 cărți de luat la plajă

Probabil că fiecare are criteriile proprii după care alege cărțile pe care și le pune în geanta de plajă. Mie cele mai potrivite mi se par cărțile care te țin în suspans, sunt ușor de citit, dar nu sunt facile, au subiecte interesante, dar nu sunt prea profunde, pe scurt, care se citesc repede și „te prind”. De la romane de dragoste la policier, de la thrillere la romane istorice sau, de ce nu?, cărți de memorii, de preferință nu foarte lungi, dar nici prea scurte. Trebuie să recunosc și faptul că, de fapt, marea mea provocare e să mă rezum la a lua o singură carte cu mine. Deși e clar că nu apuc să citesc două, rar reușesc să plec din casă doar cu o carte în sacoșă. Dar sunt perseverentă, așa că încerc în continuare. La un moment dat, voi reuși. Citeşte tot articolul

Simplitate, tandrețe și căldură umană – repere ale unui omenesc nicicând desuet în Scrisorarul lui Șișkin

Scrisorarul lui Mihail Șișkin este una dintre cele mai senzuale și luminoase cărți din câte am citit, în ciuda răsfrângerii în aceleași pagini a atrocităților unui război sau a chinurilor vieții cotidine dintr-o existență obișnuită. Scrisorar este o carte epidermică a iubirii, nu în sens strict erotic, ci ca trăire sinestezică a vieții și ca îndrăgostire de căldura umană, de privirea și gesturile delicate. O iubire reflectată mai ales în descoperirea puterii ascunse în frumusețea lucrurilor simple, Șișkin declarând într-un interviu că a învățat de la Tolstoi să nu se teamă de naivitate. Citeşte tot articolul

50 dintre cele mai traduse cărți din lume – infografic

Unele cărți devin, instantaneu sau de-a lungul timpului, bestselleruri. Uneori ajung să fie traduse imediat în zeci și sute de limbi și să fie citite, astfel, în toată lumea. Însă nu mereu vorbim despre volume de calitate sau nume sonore ale literaturii, cărțile de consum primează adesea. Cu toate acestea, suntem curioși, de cele mai multe ori, să punem mâna pe cărțile care s-au tradus de sute de ori și, implicit, s-au vândut în milioane de exemplare, nu-i așa?  Citeşte tot articolul

Cine seamănă vânt, culege furtună, despre „Recolta”, de Jim Crace

Am citit acum câțiva ani În clipa morții, de Jim Crace, și mi-a plăcut tare mult, așa că m-am bucurat când am văzut că la Editura All i-au mai fost traduse două romane: Casa molimei (2012) și Recolta (2015). Cel din urmă a primit chiar acum câteva zile un premiu literar important, International IMPAC DUBLIN Literary Award 2015, așa că am zis că ar fi o ocazie bună să-l citesc, dacă tot mi-am adus aminte de el. Citeşte tot articolul

Interviu cu Lena Andersson: „Mi-am făcut un scop personal din a suprima genul acesta de presupoziții legate de diferențele înnăscute, inevitabile și colective între sexe”

Romancieră și jurnalistă suedeză, Lena Andersson a devenit cunoscută publicului din România după publicarea romanului Pasiune pură, o radiografie lucidă și detaliată a iubirii. Romanul a primit în 2013 două premii foarte importante, Augustpriset, cel mai important premiu suedez, urmat de Svenska Dagbladets litteraturpris. În 2014 a scris o continuare ce are în centru același personaj feminin, intitulat Răspundere limitată. Citeşte tot articolul

Fuga în literatură – José Luis Peixoto, Dumitru Țepeneag și J. M. G. Le Clézio

„Singura salvare era semnalul de alarmă”. (Dumitru Țepeneag)

Trăim fugind în fel și chip. Înspre noi sau înspre ceilalți. De timp, prin același timp. În cerc închis ori în linie dreaptă, călcându-ne pe urme, pradă când forței centrifuge, când forței centripete. Cu pași înainte, pe loc (deși în viteză) sau înapoi... Și nu știu cât de des ne întrebăm ce e această fugă. Îndepărtare de realitate sau de vis? Evadare sau captivitate? Recunoaştere, depăşire de sine sau negare? Creație sau distrugere? Așezare în altă lume sau suspendare pe hotar? Foame de lume sau de tine? Seducție a nemărginirii sau tocmai acceptare răzvrătită a limitelor? Rătăcire pe orbită? Sau pur și simplu nevoia instinctuală și nedefinită de păstrare sau recentrare a umanului? Tematizată ficțional, fuga, cu multele ei dimensiuni simbolice, face ca în literatură să se simtă poate mai bine ca oriunde meandrele, poticnelile sau victoriile vieții. Citeşte tot articolul

Patti Smith și cărțile ei favorite

Ne-am îndrăgostit și mai tare de Patti Smith odată cu Pe când eram doar niște puști (Polirom, 2014, cronica noastră aici), așa că acum, de fiecare dată când dăm în lecturile noastre zilnice peste alte și alte informații cu privire la poeta și precursoarea punk-rock-ului, citim cuminți și dăm mai departe între noi. Cu ceva timp în urmă, de exemplu, vă recomandam să vizionați documentarul Dream Of Life, care o avea în centrul său pe Patti Smith - din păcate, dacă n-ați făcut-o atunci, acum nu mai este posibil, a fost scos de pe YouTube.  Citeşte tot articolul

Legea omenescului – despre Legea copiilor de Ian McEwan

Legea copiilor, al treisprezecelea roman al britanicului Ian McEwan a fost publicat în 2014 și tradus foarte repede în română, la Editura Polirom, de Dan Croitoru, fiind o carte surprinzătoare dacă o raportăm la stilul celor anterioare. Scris într-un stil clasic, romanul îi oferă cititorului o lectură angajantă, foarte plăcută ca ritm, frumusețe a frazelor, meandre ale suspansului și amestec al problemelor sufletești cu limitele și interpetările legii, ridicând multe și grele întrebări legate de dreptul la viață și la moarte, credință, iubire, lege, dreptate, sens, libertatea opțiunii, culpabilitate, fragilitatea oricărui echilibru sau imprevizibilul morții. Citeşte tot articolul

Măreția vieții în curgerea sa – o poveste pentru copii

E prima dată când scriu o cronică la o carte pentru copii (nu prea mici). Și nu-i, zău, treabă ușoară, căci în cărțile astea imaginarul (mai ales cel fantastic) vibrează mai omenește și mai simplu ca oriunde, deși sau tocmai pentru că este dublat de filosofic și de alegoric. Iar tu trebuie să preschimbi frumoasa poveste în niște reflecții critice pe care să le citească tot cei mari, părinții poate. Sau alegi să renunți la acestea și te mulțumești cu niște gânduri (întrebări) omenești pe care să le citească cine vrea. Eventual, ascultând ceva clasic: Guns N Roses - Sweet child o mine, Deep Purple - Child in time sau chiar Metallica cu Turn the page. Citeşte tot articolul

Umberto Eco – Numărul zero sau haosul din jurul nimicului

Început cu mulți ani în urmă, romanul Numărul zero a fost terminat și publicat de Umberto Eco abia de curând. Cu o acțiune plasată în Italia anilor ’90 (însă atât de familiară și zilelor noastre), romanul are în centrul său teme nu tocmai străine de cărțile anterioare ale scriitorului italian. Teoria conspirației care naște paranoia și culisele jurnalismului de scandal susțin spectacolul haosului care se ridică în jurul nimicului, se hrănește din nimic și duce la nimic, prinzând în vârtejul său oameni ce au senzația că muncesc pentru a-și clădi viitorul. Sugestia se regăsește și în titlul romanului care face trimitere la ziarul inexistent în jurul căruia se agită personajele. Un ziar numit Mâine (un mâine ce moare constant azi), care nu o să apară niciodată, dar care poate funcționa ca instrument de șantaj. Citeşte tot articolul

John Freeman l-a intervievat pe Tomas Tranströmer, poetul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură din 2011

INSULA RUNMARO se află la o oră est de Stockholm, înconjurată de formațiuni stâncoase care se ridică din apă. Ca să ajungi acolo, trebuie să iei feribotul care înaintează, gâlgâind, peste valurile neliniștite, cu vreo 20 de noduri pe oră. E o după-amiază ploioasă de august, marea e verde și misterioasă – într-o asemenea zi, nu e greu să-ți închipui de ce s-au așezat navigatorii pe Runmaro și nu pe una dintre celelalte 27.000 de insule ale arhipelagului Stockholm. Citeşte tot articolul

10 cărți noi cadou pentru tați de Ziua Tatălui

Din 2010, în fiecare a doua duminică din luna mai sărbătorim Ziua Tatălui. Nu știu câți români sunt la curent cu acest lucru sau câți o celebrează, dar, întocmai precum alte zile de acest tip, mie mi se pare un prilej numai bun pentru a primi și dărui cărți :). De aceea, în cazul în care nu le-ați cumpărat nimic până acum taților voștri, am făcut o scurtă listă de volume noi care mi s-au părut potrivite pentru diferite tipuri de bărbați pasionați de cărți. Și apropo, sunteți norocoși și norocoase dacă tații voștri sunt cititori, scăpați mult mai rapid decât alții :).  Citeşte tot articolul