Cu siguranță, ori de câte ori ne gândim la locul de scris al unui autor, la biroul unui scriitor, la camera preferată în care acesta are parte de cea mai mare liniște, avem în minte o imagine pitorească și care nu se îndepărtează foarte mult de spațiile de lucru pe care ne-am obișnuit să le considerăm deja tradiționale. De data aceasta însă, atelierele pe care vi le propun nu au nimic de-a face cu amenajarea care ne este atât de familiară.
Design îndrăznet, locuri ascunse în inima naturii și ferestre către cer și către imaginație sunt elementele pe care le conțin aceste ateliere de scriitor. Privind toate aceste locuri pe care nu mi le-aș fi imaginat vreodată, cel puțin nu foarte diferite de stilul tradițional la care mă gândeam ori de câte ori îmi imaginam un scriitor la lucru, și cunoscându-mi propriile obiceiuri de a scrie pe unde apuc, nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit cele câteva locuri de care acum nu mă mai pot desprinde (tot cu gândul, firește):
ATELIERUL NR. 1
Un sanctuar, poate că acesta e cel mai potrivit cuvânt care să descrie ceea ce le place scriitorilor să găsească atunci când se retrag să scrie. Dincolo de impresia că sunt protejați și că se află la adăpost de zgomotul zilei (deși știm că sunt scriitori pe care îi inspiră, de exemplu, fundalul sonor al unei cafenele), un loc precum cele de mai jos înseamnă și o oază de pace direct în mijlocul naturii. Ceea ce surprinde în cazul celor mai multe astfel de ateliere e faptul că sunt construite ca anexe separate de casă, ceea ce mărește mai mult impresia de sanctuar, de loc special, diferit de spațiul de locuit.
ATELIERUL NR. 2
De departe preferatul meu, acest studio nu îmbie numai la visare, ci și la joacă, și amintește de o căsuță pe care am visat-o cu toții când eram mici. Cine ar fi crezut că poate exista un birou care pare că mai are puțin și-și ia zborul pentru a ne purta spre țări nevizitate încă? Designul aparte a făcut căsuța să nu pară doar un birou de sine stătător, ci un loc magic pe roți, pregătit în orice moment de o goană nebună pe câmpiile atât de înverzite. Sigur că asta rămâne doar în imaginația mea și că, în realitate, scriitorul se așază la fereastra care cuprinde un colț uriaș de cer și, liniștit, cu ochii larg deschiși, își scoate tacticos stiloul și începe, ca în fiecare dimineață, să scrie.
Studioul aparține unui profesor de filozofie, scriitor îndrăgostit de natură. Watershed, fiindcă acesta e numele micului atelier, stârnește ocazional curiozitatea căprioarelor și a altor animale mici care ies din pădure și se apropie de straniul atelier.
ATELIERUL NR. 3
Deși aceasta pare o casă în sine, designul minimalist și aspectul cât se poate de simplu al casei și al curții ajută la păstrarea unei ordini mentale. Chiar dacă pentru unii dintre noi poate să pară o prea mare strictețe a felului în care a fost gândită casa, rolul său e acela de a-l inspira și a-l ajuta pe scriitor să își ducă la bun sfârșit munca. Elementele care compun întregul proiect sunt din materiale naturale și sunt în alese într-o deplină armonie. Nimic nu intervine, nimic nu agresează, nimic nu întrerupe fluxul creativ. Visăm, nu-i așa?, cu toții la un astfel de mic colț în care să ne exersăm pasiunile.
ATELIERUL NR. 4
Sigur că unora dintre noi le-ar plăcea să scrie direct în inima pădurii, sub copaci, înconjurați de veverițe. Dacă n-ar exista riscul să fim ocazional înconjurați și de urși sau de lupi, am trăi și am scrie acolo, zi și noapte, fie ploaie, fie vânt. Nu ne lăsăm însă atât de ușor convinși de filmele care ne descriu poveștile în care nimic nu ți se întâmplă după ce străbați de unul singur șapte munți și șapte văi. O astfel de casă reprezintă un model ideal de mic atelier în mijlocul pădurii. Oricând dimensiunile pot fi și mai reduse, iar design-ul poate fi regândit pentru a se potrivi nevoilor de scriitor. Cert e că aceeași simplitate care lasă aici pădurea să pătrundă prin ferestre e și cea care găzduiește și stimulează creativitatea.
ATELIERUL NR. 5
Casa-pește, așa îmi place să o numesc, sau cum să scriem imaginându-ne că suntem Iona și că am fost înghițiți de o balenă. Design-ul e unul mai mult decât îndrăzneț și se află undeva în apropierea Alpilor, de unde și culorile care trimit inevitabil cu gândul la iarnă. Acel puțin care înseamnă, în fapt, mult mai mult, își dovedește prin design-ul de față veridicitatea.
ATELIERUL NR. 6
Trebuie să recunosc: acesta e încă un model de studio preferat. Fiindcă, deși aș aglomera pe loc spațiul, adevărul e că nu-mi pot imagina un loc în care să scriu fără… cărți. Fără cei mai îndrăgiți scriitori sub ochi, fără titlurile care au însemnat atât de multe povești uluitoare în apropiere, fără autorii pe care nu i-am împrumuta niciodată la îndemână. Casa, aflată într-un oraș din Japonia, găzduiește deja o colecție impresionantă de cărți. Iar înălțimea mai mult decât generoasă a atelierului nu ți-ar crea niciodată impresia că se dărâmă biblioteca pe tine, așa cum pățim noi, bookaholicii, când cărțile ajung din nou până în tavan și când acela era singurul perete pe care-l mai puteam acoperi.
Si eu ma gandeam la nr 6. Inca imi aduc aminte de bunicul cum imi povestea despre biblioteca. Invita oamenii in biblioteca, o camera plina de rafturi cu carti, unde discutau afaceri si semnau actele. Acolo statea si citea si tot acolo scria scrisorile. Pentru mine mi-as dori o casuta simpla in natura.
Cât de frumos! Şi eu vreau asta, dar în căsuţa aceea va trebui să înghesui cumva o bibliotecă mare!