Tag: cititor

Lecţii de viaţă şi îndrumări de la Nichita Stănescu în volumul „Amintiri din prezent”

Am deloc bunul obicei de a mai scrie uneori despre cărţi înainte de a le citi în întregime. Trişez, deci, tot aşa cum aleg uneori cărţile, fără să ţin cont de recomandări, fără să cunosc neapărat autorul. Recunosc că, până acum, am încălcat regula şi-am judecat multe cărţi după copertă şi tot aşa m-am lăsat şi fermecată de unele şi le-am luat acasă. Citeşte tot articolul

OLAV – olimpiada lecturii și a vieții

În afara elevilor și a profesorilor de română, puțini știu că, de câțiva ani, în învățământul românesc se organizează o olimpiadă total diferită de ceea ce presupunea olimpiada clasică de limba și literatura română. Și numai cei care au fost realmente implicați știu ce însemnă cu adevărat OLAV și cât de îndrăgită este această competiție în rândul elevilor care au înțeles că lectura este o abilitate de viață, că, știind să citești texte literare sau nonliterare și să interpretezi imagini, realitatea imediată se transformă, firul ce te călăuzește prin labiritul vieții devenind mai trainic. Citeşte tot articolul

Listă de bookaholic: 5 cărți despre literatură

Ca cititor m-am format citind atât literatură, cât și cărți despre literatură. De la critică și istorie literară, la teorie literară și stilistică, fiecare domeniu m-a ajutat să înțeleg mai profund literatura ca scriitură, tematică sau construcție. Cărțile de pe care am învățat în facultate erau, în general, volume vechi subliniate și răs-subliniate, cu notițe pe margine, cărți trecute prin mâinile a sute de studenți, care nu mai aveau demult copertele originale, ci erau legate între niște cartoane zdravene, menite să reziste mai bine zelului studioșilor. De la cursul de Teorie literară (TL) realizat special pentru uzul studenților și care conținea texte de la Victor Șklovski la Umberto Eco, de la Evul Mediu și literatura latină al lui Ernest Curtius, Mimesis-ul lui Erich Auerbach, Canonul occidental al lui Harold Bloom (care a avu o reeditare la Art acum câțiva ani) sau A citi, a reciti de Matei Călinescu, toate au fost cărți care m-au format ca cititor. Citeşte tot articolul

Jacques Lassaigne - Pictori pe care i-am cunoscut

O definiţie a cronicii. Jacques Lassaigne şi volumul „Pictori pe care i-am cunoscut”

Unele dintre simpatiile faţă de trecut te pot întoarce în timp ca pentru unul dintre concertele brandenburgice. Un colţ mai noduros al prezentului te poate expedia într-o clipă către eleganţa trecutului. Dacă o simfonie compusă de Berlioz nu te va scoate din rimul alert al momentului prezent, atunci poate că un concert de pian semnat de Ceaikovski se va dovedi panaceul mult-aşteptat: de la cele câteva grade în plus pe care ţi le-ai dori în casă până la o stare de beatitudine infinită. Nu aşa-zisul remediu contează însă de data aceasta, ci felul în care ne simţim atraşi, de cele mai multe ori, de trecut, de ceea ce nu lăsăm să dispară dintr-o teamă faţă de uitarea care nu trebuie să se producă. Citeşte tot articolul

Cititorul neinteles

Cititorul neînţeles, dar fericit: cel care uită să urce treptele sau să coboare la staţia dorită

Un încurcă-lume, un aiurit. Un om despre care auzi vorbindu-se în pauzele de la prânz. Cel despre care povestesc vânzătoarele, seara, în magazin, în timp ce tu îţi cauţi perechea potrivită de încălţări. Uneori e pomenit şi la birou. Nimeni nu ştie pe ce lume trăieşte. E cel care uită să urce treptele, să apese pe clanţă înainte să intre pe uşă sau să coboare la staţia dorită. E cel care uită de sine, e un încurcă-lume. E cititorul neînţeles, dar fericit. E cel care citeşte pe stradă şi la metrou, în autobuz şi-n pauza de masă - când se retrage, ferit de ochii lumii, să-şi savureze ultimele pagini din carte. Citeşte tot articolul

Obiecte și suflete fragile – „Poftă de ciocolată”, Care Santos

Care Santos (n. 1970) este una dintre cele mai importante scriitoare din Spania. Scrie (atât în catalană, cât și în spaniolă) romane, proză scurtă, poezie, literatură pentru adolescenți și pentru copii. După cum declara scriitoarea într-un interviu, de pe urma literaturii pentru copii câștigă mai mult decât din cea pentru adulți, din acest punct de vedere piața de carte din Spania fiind similară celei din România. Santos numără deja peste 40 de volume, multe traduse în numeroase limbi. În plus, este și fondatoarea Asociației tinerilor scriitori din Spania, a cărei președintă a fost pentru opt ani. Ar mai fi de adăugat că scrie cronică literară pentru El Mundo. Și are și trei copii. Citeşte tot articolul

Cititor indragostit

Cititor îndrăgostit. Cum citim când iubim şi ce au cărţile de spus despre asta

Mi-e greu să cred că ceea ce citim ajunge întâmplător la noi. Cititori cu experienţă, nu ne mai ghidăm doar după o ilustraţie care ne-a plăcut prea mult ca să putem lăsa cartea în librărie. Chiar şi acum însă, fie că vorbim de un singur fragment, de un autor spre care ne ducem la sigur, ştiind ce vom găsi, sau despre fotografia despre copertă, alegerile noastre se fac de prea puţine ori fără o însemnătate mai profundă, ascunsă în minte. Citeşte tot articolul

„Despre minciună”, Sfântul Augustin: A minți sau a nu minți? – aceasta este întrebarea

Eram în liceu când un eseu pentru ora de franceză m-a pus pentru prima dată în situația de a scrie despre minciună. Și cum scrisul a presupus o limpezire și o asumare mai intensă decât simpla chibzuire în adâncul minții, episodul a rămas cumva prins de mine. Titlul în franceză nu era tocmai neutru, doza de „îndrumare” fiind considerabilă. Toutes les vérités ne sont pas bonnes à dire. Sugestia resimțită era destul de limpede: dacă spui mereu adevărul, provoci probleme. Unele minciuni sunt necesare. Sunt albe. Și, cumva, sugestia venea să confirme ceea ce fiecare dintre noi obișnuiește să facă deseori, în proporții și contexe diferite. Fie pentru a-și înlesni calea, fie pentru a le fi celor din jur mai bine. Egoism, ipocrizie, demagogie, diplomație, altruism, patologie – multe scuze și acuze ar fi de găsit în jurul minciunii. Citeşte tot articolul

Ce nu trebuie să lipsească din casa ta de bookaholic

Te-am identificat. Eşti un bookaholic pe care privirea lacomă în faţa vitrinei unei librării îl va da întotdeauna de gol. Nu contează cu cine eşti în acel moment pe stradă. Intri în librărie şi mai ieşi peste câteva ore. Dacă te recunoşti în acest portret, atunci s-ar putea să-ţi placă să verifici şi dacă nu cumva ai uitat ceva din lista lucrurilor pe care un bookaholic cu experienţă le are acasă. Citeşte tot articolul

Susan Sontag Jurnal

Susan Sontag sau arta de a te îndrăgosti de jurnal

Inconfundabil stilul lui Susan Sontag de a scrie în jurnal! Notele, ideile prescurtate şi aruncate parcă la întâmplare (multe pentru a fi continuate mai târziu), fragmente dintr-o zi pe care nu ne-o putem imagina decât parţial, toate întrerupte de concluzii adânci, care ne fac adesea să privim înspre noi înşine. Aşa arată Jurnalul şi notele lui Susan Sontag, culese în perioada 1964-1980, sub titlul As Consciousness Is Harnessed to Flesh. Citeşte tot articolul

Realitatea fantastică a căutării de sine – despre „Insula la amiază” de Julio Cortázar

Insula la amiază, una dintre povestirile lui Cortázar reunite în volumul Toate focurile, focul, este paradigmatică pentru ambiguitatea semnificației (în special a finalurilor) prin care scriitorul argentinian își aruncă cititorul în arena sfâșierilor hamletiene ori de câte ori se pune problema interpretării. Imaginația și logica sunt poftite să intre într-un altfel de joc. Citeşte tot articolul

Şapte concluzii despre iubire spuse de Eric-Emmanuel Schmitt la Ateneul Român

Ateneul Român a găzduit aseară, 9 decembrie, conferinţa „Eric-Emmanuel Schmitt în dialog cu Marina Constantinescu”, continuând astfel seria de întâlniri din cadrul „Conferinţele Ateneului Român”. În luminile care aminteau de începerea unui concert simfonic, sala mare, plină ochi, se pregătea pentru întâlnirea cu scriitorul Eric-Emmanuel Schmitt, organizată de Humanitas Fiction în parteneriat cu Institutul Francez. Citeşte tot articolul