Irina Dumitru

Irina Dumitru

Este de profesie jurist și locuiește în Târgoviște. I-ar fi plăcut să fie ilustrator, arhitect sau creator de bijuterii. Îi place să citească, în special literatură fantastică, mănâncă filme pe pâine, călătorește, e pasionată de artă, design interior și adoră tot ce ține de stilul vintage: haine, accesorii, obiecte de decor, atmosferă. A început prin a ne posta chestii frumoase pe wall-ul de Facebook, a continuat prin a scrie articole despre tot felul de descoperiri simpatice.


Copaci şi poezia naturii – pădurea de cuvinte creată de Chiara Sgaramella

Încă avem parte de o toamnă frumoasă, cu temperaturi destul de ridicate pentru această perioadă, cu soare şi grădini pline de crizanteme. Poate că acum e un moment potrivit pentru plimbări lungi în pădurile de la marginile oraşului, în căutarea frunzelor arămii, a culorilor superbe pe care anotimpul acesta le are în paleta sa. Avem ocazia să ascultăm sunetele şi foşnetul pădurii, să urmărim micile vieţuitoare, să admirăm copaci semeţi, să ne reconectăm cu natura. Citeşte tot articolul


Cu cărţile dulci pe masă

Azi e o zi frumoasă, prima de petreceri, căci multe persoane îşi sărbătoresc ziua de nume. Le spunem şi noi „La mulţi ani!” şi le dorim petrecere frumoasă, care să dureze trei zile şi trei nopţi, precum nunţile de la curtea împăraţilor din poveşti. Citeşte tot articolul


Ceai cu aromă de roman celebru

Fac parte din categoria celor care beau ceai din plăcere şi care nu consideră că trebuie să dea vreo boală peste ei pentru a se atinge de vreun decoct. Sunt mereu în căutare de noi combinaţii, de infuzii parfumate, am ceaiuri de tot felul, infuzoare haioase şi o colecţie importantă de căni şi ceainice. Citeşte tot articolul


Il Ballerino del Silenzio – despre pasiune şi regăsirea de sine

Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru cărţile adresate copiilor, al căror subiect şi ale căror ilustraţii ating în egală măsură şi sufletul celor mari. E tare plăcut să descoperi cum frumuseţea ce izvorăşte din paginile unei cărţi cucereşte pe toată lumea, de la puştiul de şase ani, la părintele sau bunicul care i-o citeşte. Fiecare o descoperă şi o priveşte prin prisma propriei experienţe, îşi pune întrebări sau găseşte răspunsuri pe măsură ce o citeşte. Sau, pur şi simplu, se bucură de nişte imagini deosebite, care transmit emoţii cât ar face-o o mie de cuvinte. Citeşte tot articolul


The Dancing Skeletons Tunnel Book – crâmpeie de cultură mexicană

Pe la noi, ecourile de Halloween s-au stins odată cu ultima picătură de poţiune magică sorbită (c-o fi fost Bloody Mary, c-o fi fost gin, ce mai contează, ingredientul de bază e acelaşi - alcoolul) şi cu ultima vrăjitoare rea ajunsă cu bine acasă, în dormitorul ei sau al vreunui vampir cu puteri hipnotizatoare.

Prin Mexic însă, iată că abia acum încep să-şi facă apariţia cei de pe celălalt tărâm şi asta pentru că, la început de noiembrie, se desfăşoară una dintre cele mai importante sărbători mexicane: Día de los Muertos. Citeşte tot articolul


Contele Dracula, gazda petrecerii de Halloween

Iată-ne din nou ajunşi la sfârşit de octombrie, moment mult aşteptat de toţi cei interesaţi de spirite rele, vrăjitoare şi alte creaturi ce îşi fac loc pe pământ în noaptea de Halloween sau mai degrabă de peterecerile deosebite ţinute cu această ocazie.

Am avut şi noi o astfel de petrecere anul trecut, sper că vă amintiţi că ne-am lăsat inspiraţi de poemul Raven al lui Edgar Allan Poe, pentru a crea o atmosferă tensionată şi stilată în acelaşi timp.Şi anul acesta, pe 31 octombrie petrecem din nou ca la carte, căci ar fi păcat ca atunci când literatura ne oferă atâtea subiecte potrivite, să nu profităm de ele pentru a da un pic de farmec evenimentelor din viaţa noastră. Citeşte tot articolul


Decor de Halloween cu cărţi, dovleci şi grozăvii

Mai e puţin până pe 31 octombrie, când noaptea de Halloween va fi motiv de petreceri teribile, unde nu vom mai şti dacă stăm de vorbă cu prietena cea mai bună sau o vrăjitoare malefică sau dacă cel care bea cu nesaţ licori roşiatice e colegul de serviciu sau vreun vampir însetat de sânge după sute de ani de abstinenţă. Citeşte tot articolul


Alice în Ţara Minunilor, ilustrată cu fotografiile lui Abelardo Morell

spuneam cu vreo două săptămâni în urmă că celebra de acum Alice in Wonderland a lui Lewis Carroll e o sursă permanentă de inspiraţie pentru artiştii din toate colţurile lumii şi aparţinând diferitelor culturi. Ei par a se întrece în a crea tot felul de proiecte ce au legătură cu aventurile de pe tărâmurile magice ale Ţării Minunilor, de la ilustraţii, la cele mai neobişnuite obiecte.

Azi i-a venit rândul să fie prezentată unei ediţii a cărţii apărută în 1998, la editura Dutton din New York. Cu ce iese această carte în evidenţă şi de ce ar trebui să se afle în bibliotecile celor pasionaţi de subiect? Cu ilustraţiile aparte, evident. Citeşte tot articolul


Curcubeu în bibliotecă – romane celebre şi copertele lor colorate

Nu o să mă satur niciodată de cărţile cu adevărat frumoase şi pe afară şi, mai ales, pe dinăuntru. Fără nicio îndoială conţinutul va fi cel care contează în primul rând, am spus-o mereu, dar parcă nişte coperte deosebite, care să ne fure privirea precum textul inima, dau mai mult farmec oricărei cărţi. Când la realizarea lor îşi aduc contribuţia cei mai buni designeri, desenatori şi meşteşugari care pun pasiune în ceea ce fac, pentru a onora munca şi talentul scriitorilor ale căror romane le îmbracă frumos, rezultatul este mereu o încântare, de multe ori copertele fiind adevărate opere de artă decorativă. Citeşte tot articolul


Când obiectele de decor ne îndeamnă să citim

M-am gândit că nu ar fi rău să începem săptămâna cu îndemnul de a citi. Şi asta nu pentru că lucrul acesta nu s-ar întâmpla de obicei, dar ştiţi cum e, uneori ne mai luăm cu alte treburi, ne mai pierdem pe cărările internetului, mai găsim alte lucruri importante de făcut şi câte şi mai câte. Aşa că poate nu ar fi rău să dăm din când în când peste un semn care să ne reamintească că romanul început ne aşteaptă, că a apărut o carte nouă sau că cele din bibliotecă abia aşteaptă să fie re(citite). Şi când spun un semn, chiar la sensul propriu mă refer, pentru că m-am gândit să vă arăt azi câteva obiecte care ne reamintesc cu litere mai mari sau mai mici că trebuie să citim. Citeşte tot articolul


Biblioteca Palatului din Mafra, bijuterie culturală şi arhitectonică portugheză

Veţi crede probabil că am făcut o fixaţie pentru bibliotecile construite de portughezi, după ce acum vreo două săptămâni v-am arătat minunăţia aceasta din Brazilia. Văzând însă frumuseţea lor desăvârşită, veţi înţelege şi motivul. În călătoria noastră prin bibliotecile lumii, revenim azi pe continent, la vreo 28 de kilometri distanţă de Lisabona. O facem pentru a vedea biblioteca din interiorul unui palat celebru: Palácio Nacional de Mafra, una dintre piesele arhitectonice de referinţă pentru barocul european, o adevărată comoară a patrimoniului portughez. Citeşte tot articolul