Silvia Dumitrache

Silvia Dumitrache

critic literar și de teatru, asistent de regie, doctorand studii culturale, redactor Observator Cultural


Nelson Mandela, omul şi eroul. „Conversaţii cu mine însumi”

Nelson Mandela este un model al sacrificiului pentru o cauză, iar lupta sa antiapertheid din Africa de Sud, în numele căreia a primit o condamnare de 27 de ani de închisoare, executată în insula Roben, a fost fructificată în cele din urmă, fiind ales primul preşedinte ajuns la conducere pe cale democratică,  în 1994. Conversaţii cu mine însumi creionează portretul lui Mandela din surse diferite, din interviuri, scrisori trimise în timpul închisorii, din discursuri etc. Este o carte care ni-l prezintă pe Mandela în nuanţe complexe, fără a încerca să-l mitizeze, ci creionîndu-l pe omul Mandela, cel care a trecut şi prin perioade de nesiguranţă, cel care a trebuit să se lupte continuu pentru a rezista pe drumul ales, chiar şi după eliberare. Această carte a apărut ca iniţiativă a lui Verne Harris, directorul Programului pentru Memorie al Centrului Nelson Mandela, deschis în 2004, care a considerat că documentele din Arhiva Mandela se pot consitui într-un volum. În acest volum, echipa care a ales materialele s-a axat pe patru sfere: scrisorile din penitenciar; conversaţii înregistrate; carnetele, în care Mandela obişnuia să noteze, indiferent că era în libertate sau deţinut; şi manuscrisul unei continuări nefinalizate a autobiografiei Long Walk to Freedom. Citeşte tot articolul

„Milarepa” sau despre budism pe înţelesul tuturor

Dacă vă plac poveştile „iniţiatice”, cu eroi care trec printr-un proces crâncen al desăvârşirii spirituale prin meditaţie şi renunţare, atunci cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, Milarepa, este lectura potrivită. L’Express numea Milarepa o „extraordinară poveste metafizică”, dar eu n-aş merge atât de departe: Milarepa este o poveste în care sunt atinse probleme „metafizice”, în care sunt rulate idei specifice budismului tibetan, dar, în esenţă, mesajul este unul simplu şi se poate descifra fără prea multe cunoştinţe în domeniu: importanţa împlinirii spirituale depăşeşte – sau ar trebui să depăşească – orice dorinţă lumească. Citeşte tot articolul

Înţelepciunea vieţii trăite cu zâmbetul pe buze. „Domnul Ibrahim şi florile din Coran”

O carte a maturizării şi a pierderii inocenţei, dar şi a învăţării a ceea ce înseamnă toleranţă şi iertare, Domnul Ibrahim şi florile din Coran de Eric-Emmanuel Schmitt (există şi o ecranizare, din 2003, Monsieur Ibrahim, cu Omar Sharif în rolul principal) poate fi văzută ca un mic bildungsroman – nu genul de bildungsroman cu care suntem obişnuiţi, de sute de pagini şi nenumărate întâmplări, ci un traseu scurt (cartea are doar optzeci de pagini), urmărind etape-cheie din evoluţia personajului. La fel ca în alte cărţi ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, precum Oscar şi Tanti Roz, personajul central este un copil/adolescent, care este nevoit să se maturizeze rapid. Dacă în Oscar şi Tanti Roz, perspectiva propriei morţi este cea care-l obligă pe micul Oscar să-şi trăiască viaţa pe fast-forward, în Domnul Ibrahim şi florile din Coran, Moise (Momo), de treisprezece ani, se maturizează atât din graba şi curiozitatea lui de a cunoaşte ce înseamnă lumea adulţilor, cât şi din experienţa decisivă a întâlnirii cu Ibrahim (o întâlnire interculturală, s-ar putea spune, căci Momo este evreu, iar Ibrahim, „arabul de pe uliţa evreiască”). Citeşte tot articolul

Greutatea efemerului. Milan Kundera, Insuportabila uşurătate a fiinţei

Dacă citeşti pe Imdb rezumatul celebrei ecranizări după Insuportabila uşurătate a fiinţei (1988), cu Daniel Day-Lewis şi Juliette Binoche, nu o să afli decât că este vorba despre un doctor ceh „cu o viaţă sexuală activă, care întâlneşte o femeie ce-şi doreşte monogamia, iar apoi invazia sovietică le dă peste cap viaţa”. Dacă nu ai citit cartea, nu ştii cum scrie Kundera şi vrei totuşi să afli „despre ce e vorba”, nici nu îţi vei da seama dintr-un astfel de synopsis (şi probabil nici din film, căci Kundera însuşi a fost foarte dezamăgit de această adaptare despre care a considerat că nu reflectă sub nici o formă ideea cărţii, ca urmare nici nu a mai permis alte ecranizări). Dacă la suprafaţă este vorba despre poveştile şi intrigile din viaţa a două cupluri, cartea lui Kundera este relevantă în primul rând prin nivelul „de profunzime”, în care, dincolo de micile (sau marile) drame personale, stă eterna relativitate a tuturor lucrurilor, cea care duce la definiţii total diferite ale aceluiaşi concept. „Femeie”, „tradare”, „muzică”, întuneric etc. pot însemna, pentru două persoane, lucruri la fel de diferite cum sunt albul şi negrul. Citeşte tot articolul

„Ce-ar face Google?” sau ce ne-am face fără Google?

Declarată de revista Fortune, în 2008, cea mai bună carte despre internet, Ce-ar face Google a lui Jeff Jarvis aduce o perspectivă nouă asupra motorului Google, cu care ne-am obişnuit atât de mult, încât îl folosim pentru absolut orice, fiind, practic, parte integrantă din viaţa noastră. Google este adesea salvarea noastră (nu ştim ceva, căutăm imediat pe Google), iar autorul acestei cărţi tocmai despre acest impact vorbeşte, mai ales în domeniul finanţelor şi, în general, în toate aspectele societăţii actuale. Citeşte tot articolul

Ghidul Routledge de teatru şi performance – Paul Alain, Jen Harvie

Indicând încă din prefaţă că această carte nu se doreşte a fi un dicţionar, ci o carte accesibilă publicului larg şi cât se poate de cuprinzătoare, fără însă a avea pretenţia de a epuiza toate aspectele domeniului teatral, Paul Alain şi Jen Harvie au structurat Ghidul Routledge de teatru şi performance (Nemira, 2012) pe trei niveluri: „Oameni”, „Evenimente” şi „Concepte şi practici”, metoda folosită fiind cea de a stabili un liant între teorie şi practică, între studiile teatrale şi cele performative. Citeşte tot articolul


Ştiinţă şi spiritualitate, nu ştiinţă sau spiritualitate. „Războiul viziunilor asupra lumii”

Cartea Războiul viziunilor asupra lumii (Editura Trei, 2012) este întâlnirea dintre două perspective diferite de înţelegere a lumii, dar în nici un caz disjuncte, deşi cel mai adesea aşa apar: ştiinţă şi spiritualitate. Leonard Mlodinow este fizician şi profesor la California Institute of Technology (şi a publicat, printre altele, o carte alături de Stephen Hawking, The Grand Design), iar Deepak Chopra (născut în New Delhi) a studiat medicina, este fondator al Chopra Center for Wellbeing, prin care propune un mod alternativ de abordare a procesului vindecării, inclusiv prin tehnici de meditaţie. De asemenea, are intervenţii în diferite publicaţii, precum San Francisco Chronicle, şi este autor a peste şaizeci de cărţi, multe devenite bestselleruri. Citeşte tot articolul


Despre istorie, cu emoţie şi patimă. Stefan Zweig, „Orele astrale ale omenirii”

Este greu să vorbeşti despre evenimente istorice fără să cazi într-un limbaj mai scorţos, dar cartea lui Stefan Zweig, Orele astrale ale omenirii. Miniaturi istorice (Editura Humanitas) este un text de graniţă, reuşind să facă istoria la fel de atractivă ca o poveste pe care ai citi-o într-un roman. Vorbind pătimaş despre câte un personaj sau un eveniment, Stefan Zweig, scriitor austriac, realizează un fel puzzle istoric, reunind în cărţulia Orele astrale ale omenirii, câteva dintre momentele cruciale ale istoriei umanităţii. Cu adevărat miniaturi istorice, capitolele din carte sunt o încântare şi pentru iubitorii de literaturii. La fel cum Daniel Arasse făcea literatură din artă, în Nu vedeţi nimic, la fel Stefan Zweig aduce stilul literar în relatări istorice. Citeşte tot articolul

O perspectivă reducţionistă şi, pe alocuri, revoltătoare asupra Americii. Edward Behr, „O Americă înfricoşătoare”

Edward Behr a avut o carieră jurnalistică impresionantă, a fost corespondent de război (războiul din Algeria, războiul din Vietnam, Laos etc.), redactor al Saturday Evening Post, corespondent pentru Time-Life, director al filialei Newsweek în Hong Kong, a scris numeroase cărţi inspirate din experienţa sa de jurnalist de război şi, printre altele, şi o carte despre Ceauşescu (Kiss the Hand You Cannot Bite; The Rise and Fall of the Ceausescus). În O Americă înfricoşătoare (Une Amérique qui fait peur, 1995; Humanitas, 2013), Edward Behr vorbeşte despre o schimbare profundă în miezul societăţii americane, începută pe la mijlocul anilor ’70. El include în această schimbare drastică aspecte precum proliferarea talk-show-urilor care promovează senzaţionalismul, banalizarea crimei, violenţa, mişcările feministe, multiculturalismul (!). Perspectiva lui Behr este însă cea a conservatorismului destul de drastic, care vede o mare problemă în promovarea multiculturalismului şi în îndepărtarea de tradiţia „europenilor, bărbaţi, albi şi morţi”, punând noua sensibilitate americană sub semnul deconstrucţionismului, multiculturalismului, antieurocentrismului. Citeşte tot articolul

„It becomes harder to make jokes about political injustice”. Interview with Jonathan Coe

The first night of the International Literature Festival in Bucharest (5-8 December 2012) was dedicated to Will Self and Jonathan Coe, who made quite an impression. While Will Self was very flamboyant and colourful, Jonathan Coe displayed a somewhat cold, elegant, but witty attitude. Jonathan Coe is best known for novels such as What a Carve Up!, The House of Sleep or The Rain before it Falls. He is also passionate about music and explains why it is important for a writer to get his inspiration from the reality surrounding him. Citeşte tot articolul


De văzut şi de citit la Undercloud 2013

Ca în fiecare an, şi Undercloudul din vara aceasta (20-31 august), ajuns la cea de-a şasea ediţie, aduce pe scena de la Muzeul Ţăranului producţii variate inspirate după cărţi. Festivalul de teatru independent (de orice), organizat de Chris Simion, îşi propune să promoveze tinerii artişti din sfera teatrului independent, dramaturgia contemporană, dar şi texte din literatura universală, clasice sau actuale. Chris Simion doreşte să readucă în prim-plan autori şi texte despre care am uitat sau despre care nu ştiam că ascund atâtea valenţe. Citeşte tot articolul


Balerinele-curtezane şi Parisul lipsit de idealism. Kathryn Wagner, „Dansatoarea lui Degas”

Baletul este o modalitate de expresie a unei stări ce, la suprafaţă, nu poate însemna decât graţie, sensibilitate, candoare – feminitatea întruchipată. Ce se ascunde însă în spatele costumelor diafane şi a zâmbetelor îngereşti nu are, de multe ori, nimic de-a face cu aparenţa sclipitoare şi desăvârşită a dansatoarelor care fac ca dansul lor să pară ceva înnăscut, ceva contopit cu fiinţa lor şi care, tocmai datorită acestei contopiri, pare ceva lipsit de dificultăţi şi de efort. Nimic mai fals de atât – pe lângă orele chinuitoare de repetiţii, balerinele duceau, nu cu atât de mult timp în urmă, o viaţă extrem de presantă, statutul lor fiind, de fapt, cel al unor curtezane (în cel mai bun caz). Kathryn Wagner recrează, în Dansatoarea lui Degas, atmosfera Belle Époque a Parisului „tuturor posibilităţilor”, surprinzând un tablou despre care ne formăm adesea o imagine idealizată – lumea balerinele care aveau privilegiul de a dansa pe scena Operei din Paris şi pe care toată lumea le invidia sau le râvnea. Citeşte tot articolul


„It mattered more «what» you were, than «who» you were”. Interview with Saša Stanišić

We had the chance to speak with Saša Stanišić at The International Book Fair (29 May – 2 June 2013), when he was among the special guests of the event „Three countries, one language”. Saša Stanišić was born  in Visegrád (now, Bosnia) and in 1992 he emigrated with his parents in Germany. He is best known for his novel How the Soldier Repairs the Gramophone, nominated for the prestigious Deutscher Buchpreis, in 2006. We spoke with him about war experience and how much it influenced his writing.

Citeşte tot articolul


„If we where to be judged by what we think, then the worst and most horrible people in the world would be writers”. Interview with Mikkel Birkegaard

One of the most unique Danish contemporary writers, Mikkel Birkegaard, who actually works in IT, made his debut with the novel Libri di Luca (2007), which immediately became a bestseller, and in 2009 published his second novel, Death Sentence. He writes fantasy-mystery novels, with twists that remind of detective novels, so we talked about the relationship between reality and fantasy, about responsibility and about the unseen power of the books. Citeşte tot articolul