Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Pe bune, citiți Hrabal!

Volumul de povestiri Vremurile bune de altădată continuă seria de autor Bohumil Hrabal, publicată de Editura Art. După romanele Trenuri cu prioritate, L-am servit pe regele Angliei, O singurătate prea zgomotoasă, Lecţii de dans pentru vârstnici şi avansaţi şi Bambini di Praga, Hrabal ne încântă din nou cu stilul lui inconfundabil în Vremurile bune de altădată. Selectate şi traduse excepţional de Jean Grosu – impecabilul traducător al lui Kundera, Hašek, Čapek şi nu numai –, aceste aproape treizeci de povestiri din volumul de faţă (o reeditare mult aşteptată) cuprind fiecare, în sine, o întreagă lume, pe cât de amuzantă, pe atât de tragică. Citeşte tot articolul

Ferestre către trecut, despre „Mesele de odinioară”, de Ana Iorga și Filip-Lucian Iorga

Având ca sursă de inspirație expoziția „Rețete culinare. O încercare de istorie gastronomică”, organizată de Arhivele Naționale ale României în colaborare cu Biblioteca Academiei Române în 2011, Mesele de odinioară. De la Palatul Regal la Târgul Moșilor, volum realizat de Ana Iorga și Filip-Lucian Iorga, este o frumoasă inițiere în istoria vechilor moravuri românești, ce adună în paginile sale atât texte frumoase și pitorești, cât și imagini asemenea. Citeşte tot articolul

Dedublare, adică tragedie – „Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek”, Ismail Kadare

Ca și în celelalte romane ale sale, și în Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek Ismail Kadare reușește să reconstituie fragmente din istoria Albaniei într-o manieră inconfundabilă, amestecând observația realistă a dramelor din timpul dictaturii comuniste cu aluzii mitice, ironie calmă și ludic absurd-miraculos. Realul capătă o doză fantastică de absurd grotesc, căci poveștile din Iliada și Eneida sunt retrăite la modul extrem de dureros, semnificațiile fiind însă altele. Dacă în Antichitate grecii vin în Albania ca înspre un Paradis, în timpul dictaturii lui Enver Hodja albanezii încearcă cu prețul vieții să fugă în Grecia sau Italia, mai cu seamă înotând, trupurile lor neînsuflețite (fie că s-au înecat, fie că au fost prinși și împușcați), fiind purtate, ca lecție de bună purtare, printre oameni. Ca pe vremuri trupul lui Hector, efectul de contrast are aici din plin efectele scontate. Ismail Kadare aduce astfel în prim-plan problematica transfugilor, binecunoscută și românilor. Citeşte tot articolul

Revoluția digitală – vizionari și creatori în „Inovatorii”, de Walter Isaacson

O incursiune fascinantă în epoca digitală, cu toate întâmplările, șansele și pasiunea neobosită care au concurat la crearea celei mai avansate modalități de expresie umană, cartea Inovatorii a lui Walter Isaacson, editor general al revistei Time și autorul cărții Steve Jobs (apărută și la noi, tot la Editura Publica, în 2012), este o narațiune aproape literară, cu o acțiune care începe în secolul XIX și ține pînă în prezent, iar cei care au contribuit la această revoluție devin personaje într-o poveste în continuă scriere. Citeşte tot articolul

Viață, deci aventură – Oliver Sacks, „În mișcare. O viață”

Numele lui Oliver Sacks, celebrul neurolog motociclist pasionat de povești, le este cunoscut cititorilor români mai ales datorită volumului de povestiri Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, povestiri în care autorul surprindea capacitățile extraordinare pe care le are omul, spectacolul minții omenești, greu încadrabil în normalitate sau în patologie, fiind de-a dreptul hipnotizant. Citeşte tot articolul

Urzeală și semințe de măr, despre „La marginea livezii”, de Tracy Chevalier

Îmi plac mult romanele lui Tracy Chevalier. Sunt romane istorice, scrise într-un stil lejer care nu lasă să se întrevadă imensa muncă de documentare din spatele poveștii. Cel mai mult îmi place felul în care scriitoarea americană recreează atmosfera istorică a cărților sale: Delft-ul medieval al lui Vermeer (Fata cu cercel de perlă), Parisul medieval al tapiserilor și vopsitorilor (Doamna și licornul), Londra de secol XVIII - în pragul iluminismului, dar ducând după sine moștenirile moravurilor medievale, noroiul și mirosurile pestilențiale puse alături de poezia și pictura lui William Blake (Simetria de temut) - sau nașterea timpurilor moderne - discuții despre evoluția și apariția omului apărute în febra vânătorii de fosile de la finalul secolului XIX (Făpturi uluitoare) - și noile moravuri sociale schimbate de feminismul în ascensiune (Îngeri căzători). Dincolo de personaje și povești, din romanele lui Tracy Chevalier îmi rămâne mereu în minte o anumită atmosferă specifică, un sentiment foarte precis al timpului descris. Citeşte tot articolul

Obiecte și suflete fragile – „Poftă de ciocolată”, Care Santos

Care Santos (n. 1970) este una dintre cele mai importante scriitoare din Spania. Scrie (atât în catalană, cât și în spaniolă) romane, proză scurtă, poezie, literatură pentru adolescenți și pentru copii. După cum declara scriitoarea într-un interviu, de pe urma literaturii pentru copii câștigă mai mult decât din cea pentru adulți, din acest punct de vedere piața de carte din Spania fiind similară celei din România. Santos numără deja peste 40 de volume, multe traduse în numeroase limbi. În plus, este și fondatoarea Asociației tinerilor scriitori din Spania, a cărei președintă a fost pentru opt ani. Ar mai fi de adăugat că scrie cronică literară pentru El Mundo. Și are și trei copii. Citeşte tot articolul

„Supunere” de Michel Houellebecq, un roman crepuscular

În ianuarie 2015, o coincidenţă teribilă a făcut ca lansarea celui mai recent roman al lui Michel Houellebecq, Soumission/ Supunere (Flammarion, 2015; Humanitas Fiction, 2015, traducere şi note de Daniel Nicolescu) să aibă loc în acelaşi timp cu atacurile teroriste (ale teroriştilor islamici) de la săptămînalul satiric Charlie Hebdo – şi asta cu atît mai mult cu cît romanul lui Houellebecq vorbeşte despre o ipotetică islamizare a Franţei în 2022. Citeşte tot articolul

Prin labirintul amneziei voluntare – „Ca să nu te pierzi în cartier” de Patrick Modiano

Când mă gândesc la proza lui Patrick Modiano, în minte îmi vine în primul rând atmosfera aparte care se naște din rătăcirea oamenilor prin ungherele propriului trecut, în încercarea de a aduce la lumină cioburi ale identității. Amintire, uitare, suprapunerea întunericului cu lumina, regăsirea mereu mai strâmtă decât pierderea – sunt elemente care, puse laolaltă, alcătuiesc un înveliș plin de mister, tulburător prin amestecul de neliniște, nostalgie, blândețe și neputință. Citeşte tot articolul

Cărţi „coup de coeur”: „Ucigaşul din mine”, de Jim Thompson – o capodoperă a genului noir

Publicat în 1952, romanul americanului Jim Thompson, Ucigaşul din mine/ The killer inside me – apărut la Editura Paladin în 2014 (traducere de Ona Frantz) –, îl plasează pe scriitor printre marii autori ai genului noir, alături de Raymond Chandler şi Dashiell Hammett. Gen de nişă, în care intrigii detectivistice din romanul poliţist i se adaugă un viu fundal social şi de atmosferă şi o focalizare pe personajul principal (devenit mai complex decât detectivul romanelor poliţiste), romanul noir reuşeşte – prin cele mai bune romane ale sale – să transgreseze genul către literatura mainstream. De altfel, filmele noir cu Humphrey Bogart – ca de pildă Somnul de veci/ The Big Sleep, după romanul lui Chandler, ori Şoimul maltez/ The Maltese Falcon, după cel al lui Hammett – fac astăzi parte din categoria filmelor de aur ale epocii vechiului Hollywood. Citeşte tot articolul

Pisica fatală – „Pisica musafir”, de Takashi Hiraide

Romanul Pisica musafir al scriitorului japonez (n. 1950, cunoscut ca poet și mai puțin ca prozator) a înregistrat un uimitor succes de public în multe țări europene. În 2014, figura în New York Times pe lista celor mai vândute cărți. Mulți ar zice poate că pur și simplu datorită pisicii, personaj ce are din start mari șanse de a fascina mulți cititori. Plus că dimensiunile de roman slim oferă o lectură destul de rapidă. Dar, evident, această grilă ar fi una reductiv-simplificatoare. Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori: „Nada”, de Andrei Dósa

cînd tot ce vrei e armonie și liniște, o fotografie veche și baterie-n telefon, poți lîncezi în fotoliu precum oblomov. prin geam vei observa mișcările naturii, mișcările cerului sau, și mai bine, mișcările urbane. aici va lucra imaginația, nelipsita muscă va zumzăi profesionist printre tristețurile vîscoase din odaie, iar pe masa rotundă (neapărat rotundă) o pereche de mere va putrezi mai lent decît un corp din cimitirul elefanților. deschisă la pagina 49, cu copertele înverzite de mister, în scena asta aproape moartă se integrează perfect Nada, vie și clară pe buffet. cartea unui meseriaș. Citeşte tot articolul