
Cronici

Lavinia Branişte (n.1983) este o prozatoare tânără, autoare a trei volume (deja): Poveşti cu mine, poezie (2006, Paralela 45), Cinci minute pe zi, proză scurtă (Casa de pariuri literare, 2011) şi – recent – Escapada, proză scurtă (Polirom, 2014). Despre cel din urmă va fi vorba în rândurile de mai jos. Citeşte tot articolul

Phyllis Chesler, O mireasă americană în Kabul, memorii
1961, New York. O tânără studentă (evreică poloneză, prima generație născută în America) se îndrăgostește de un atrăgător student străin, un tânăr dintr-o familie bogată de bancheri din Afghanistan. Ca niște intelectuali ce se află, au discuții interminabile despre cărți, filme europene, dramaturgie, ascultă muzică, se simt exotici într-o Americă creștină, deși nu vorbesc niciodată despre religie. Sunt îndrăgostiți până peste urechi și se căsătoresc, iar ea acceptă să se mute în patria lui, în Afghanistan, la Kabul. Citeşte tot articolul

Visătorul, de Ian McEwan – joaca de-a metamorfoza
Dacă mergi într-o librărie și zărești pe un raft Visătorul, cunoscând măcar o parte dintre cărțile anterioare ale lui Ian McEwan, vei citi coperta a patra, o vei cumpăra (pentru că, nu-i așa, îți place cum scrie autorul britanic) și vei pleca fericit/-ă cu ea acasă. Dar absolut nimic nu te va pregăti pentru ceea ce va urma când vei deschide copertele cărții. Poate doar dacă ai citit despre volum anterior (poate chiar aici, pe Bookaholic :) ). Chiar și-așa, știind câteva lucruri despre carte, mie mi-a fost greu să mi-l imaginez pe McEwan scriind o carte pentru copii (mai ales după Grădina de ciment). Și am fost plăcut surprinsă de ceea ce am găsit în Visătorul. Motivez imediat. Citeşte tot articolul

Irfan Orga, Portretul unei familii turcești, o poveste din Istanbulul de altădată
Bună de pus pe raft alături de Istanbulul lui Orhan Pamuk, Portretul unei familii turcești este povestea copilăriei și adolescenței viitorului scriitor și aviator militar Irfan Orga. Citeşte tot articolul

Nemaipomenitele istorii ale unor mătuşi fabuloase de Silvia Colfescu
Silvia Colfescu, directorul editorial al Editurii Vremea – unde, printre altele, a iniţiat colecţia „Planeta Bucureşti“ – şi-a publicat, în 2013, în această colecţie, poveştile sale cu mătuși fabuloase. Cartea este fermecătoare, adună poveşti – culmea – adevărate, deşi „fabuloase”, ca s-o cităm pe autoare, şi se numeşte Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene. Citeşte tot articolul

Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa – erotism și lecții de viață
Dacă o singură scenă erotică dintr-o carte bună este un deliciu pentru orice cititor (chiar și pentru cel mai pudibond), imaginați-vă ce festin poate fi o carte în care erosul își flutură aripile de la o pagină la alta! Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa, e o adevărată sărbătoare în acest sens, scriitorul peruan construind aici tărâmul împlinirii celor mai neînchipuite dorințe erotice. O face fără stridență, atât de fin încât nici cele mai scandaloase gesturi și acțiuni descrise nu le-ai vrea excluse. Citeşte tot articolul

Poeme alese de Sylvia Plath
Sylvia Plath este, în mod sigur, un nume cunoscut cititorilor de poezie. S-a impus prin directețea și sinceritatea poemelor ei, prin modul în care înțelege să prelucreze biograficul, ca joc al unor avataruri aflate la granița dintre viață și moarte, dintre lumină și întuneric. Poezia Sylviei Plath este crudă și fragilă în același timp, plasată într-un univers prea puțin luminos, ba chiar morbid pe alocuri. Fenomenul nu este greu de explicat. Scurta existență a poetei, care s-a sinucis la 31 de ani, a stat sub semnul depresiei, al unei nesiguranțe existențiale reflectate din plin în poeziile sale. Citeşte tot articolul

Povestiri din suburbie, de Shaun Tan
Shaun Tan este australian, ilustrator şi autor de cărţi pentru copii; pasionat de SF, weird fiction şi horror, a împrumutat câte puţin de la aceste genuri, iar rezultatul acestor influenţe asupra imaginaţiei sale active se întrevede în fiecare nouă cărticică de succes. Poveştile sale au fost ecranizate, cărţile best-seller-uite şi ilustraţiile premiate. Astăzi vă povestim despre volumaşul din 2008, Povestiri din suburbie - Tales from Outer Suburbia. Citeşte tot articolul

Unde ai fost – un roman de K. Schippers despre amintiri și fotografie
- Unde ai fost? - Nu prea departe, doar la o aruncătură de băț înapoi în timp, pe când aveam vreo nouă ani. Sorry de întârziere, dar chiar m-a prins jocul ăla de volei de pe plajă. Dacă i-ai cunoaște pe Matti, pe Julie și pe Inge ai înțelege că nu-i prea ușor să pleci de lângă ei... Citeşte tot articolul

Visele copiilor sau un alt fel de a vedea lumea
Am niște aripi mari cu care zbor deasupra unui peisaj atipic: jumătate apocaliptic, jumătate edenic. Sunt deasupra tuturor și simt deopotrivă încântare și teamă. Cam atât îmi amintesc dintr-un vis pe care l-am avut în copilărie; vis a cărui firavă descriere ar putea sta, cred, alături de celelalte vise descrise în cartea Visele copiilor. Înțelegerea celor mai importante vise și coșmaruri din copilărie, editată de editura Trei în cadrul colecției Psihologia pentru toți. Scrisă de doi americani, Kelly Bulkeley – autorul mai multor cărți despre vis, religie, psihologie - și Patricia M. Bulkley – specializată în consiliere pastorală și psihologia familiei -, cartea e structurată cam în genul celor semnate de psihologul și filozoful elvețian Jean Piaget (ex: “Reprezentarea lumii la copii”), adică: cu studii de caz realizate pe un anumit număr de copii și comentarea acestora, teorii formulate în jurul subiectelor abordate, plus anexe. Visele copiilor pare însă o broșurică de psihologia viselor pe lângă volumul lui Piaget mai sus amintit, dacă ne gândim la numărul de pagini, însă asta nu dezamăgește cu nimic având în vedere că se vrea (și chiar este) o carte accesibilă tuturor, nu doar celor inițiați într-ale psihologiei. Citeşte tot articolul

Prăvălia de miracole, de Jorge Amado
Prăvălia de miracole, de Jorge Amado începe în Brazilia, cea mai mare țară din emisfera sudică, aproape cât Europa de mare, în regiunea Bahia (o țară în sine, mare cam cât Franța), în orașul Salvador (capitala, azi de vreo trei ori mai mare decât Bucureștiul), în centrul vechi (vechi, vechi, pentru că Salvador-ul e unul dintre cele mai bătrâne orașe din America de Sud) numit Pelourihno, stâlpișorul, aparent inofensivul diminutiv aducând mereu aminte de stâlpul din piață de care erau legați și biciuiți sclavii neascultători. Acolo, în veselul și coloratul cartier, lumea se agită pentru vizita unui onorabil profesor american cu un premiu Nobel în buzunar, care vine să cinstească memoria eruditului antropolog bahian Pedro Archanjo, la 25 de ani de la moartea acestuia. Citeşte tot articolul

Povești de groază de spus pe întuneric, de Alvin Schwartz
Povești de groază de spus pe întuneric de Alvin Schwartz, adică Scary Stories To Tell In The Dark, este unul dintre titlurile cele mai populare din literatura pentru copii (de limbă engleză). Este, de asemenea, și unul dintre cele mai controversate. Dacă pe noi ne speriau Baba Cloanța, bau-bau sau omul negru și aveam (poate) coșmaruri de la iezi decapitați în geam sau fetițe cu scufițe mâncate de lupi în cămeșoaie de noapte, puștimea care a copilărit în anii '80-'90 peste ocean a avut parte de povești cu criminali, schelete, membre retezate, fantome, morți în coșciuge, adică orice poate ajuta un somn mai liniștit. Citeşte tot articolul

Hazliile isprăvi ale nepotului lui Juan Moreira, de Roberto Payró
Cartea lui Roberto Payró induce în eroare de la bun început. Coperta unu reprezintă un bici, iar coperta patru menționează pe gaucho-ul Juan Moreira. Să fie o poveste simpatică de aventuri din Argentina secolului 19, cu gauchos, pampas, yerbateros și haciendas? Citind însă mai departe descrierea cărții, subiectul se depărtează rapid de gaucho și aflăm că romanul este o "satiră simpatică" a arivistului. Nici ghilimelele nu au dat de bănuit că ar fi folosite corect, așa că m-am lansat în ceea ce speram să fie o lectură amuzantă de vară. Câteva zile de chin mai târziu pot spune că Hazliile isprăvi ale nepotului lui Juan Moreira nu sunt nici pe departe hazlii, nu s-ar încadra la categoria isprăvi, ci mai degrabă la memorii, nepotul nu e nepot și Juan Moreira nu există în carte. Acest cititor se simte tras pe sfoară. Citeşte tot articolul

Eu sunt Malala – despre educație, drepturi și copilărie în Pakistan
La o vârstă când copiii din alte părți ale lumii sunt preocupați de noile jocuri pe tabletă și de vedetele pop, Malala a devenit un simbol internațional al luptei pentru educație, pentru drepturile femeilor și, în general, pentru dreptate. Poate sună pompos dar, dacă îi citiți povestea, veți vedea cum lucrurile acestea poate abstracte capătă o concretețe dureroasă în Pakistanul contemporan, care se luptă pentru lucruri care nouă ni se par poate firești. Și, dacă mai adaug că, la cinsprezece ani, Malala aproape a fost ucisă de talibani pentru curajul de a milita pentru lucrurile în care crede, povestea ei capătă aura aceea pe care doar întâlnirea cu persoanele excepționale o poate da. Eu sunt Malala, apărută recent la Polirom, este povestea ei, spusă la persoana I, dar scrisă în colaborare cu jurnalista britanică Christine Lamb. Citeşte tot articolul

1984, de George Orwell
1984 de George Orwell, a rămas de ani buni în topul distopiilor mele preferate, alături de Brave New World-ul lui Huxley și Lanark-ul lui Alasdair Gray. Există și o ecranizare (făcută chiar în 1984 – cartea a fost publicată în 1949, cu un an înainte de moartea autorului), nu vom vorbi însă deloc despre experiența cinematografică deoarece ea va fi trecut deja prin filtrul unui scenarist și regizor, iar în cazul acestei cărți este musai să trăiești tu, nemijlocit, toată oroarea. Dacă ai prins ceva din epoca Ceaușescu, ai trait-o oricum. Dacă te-ai născut un pic mai încoace, Orwell îți spune cum ar fi fost dacă ar fi fost un pic mai rău. Citeşte tot articolul
