Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

„Femei singure”, de Cesare Pavese – realism italian, singurătate, decadență și sinucidere

Dacă ieri scriam despre lumea japoneză cuprinsă în paginile de ficțiune ale lui Kenzaburō Ōe, despre natura umană, cruzimea și duritatea ei din două romane tulburătoare, astăzi trecem la o altă lume, cea italiană, tot de după război, dintr-un roman realist al altui scriitor important din secolul XX, Cesare Pavese. Publicat tot de Editura Polirom de curând, Femei singure (în original, Tra donne sole, în traducerea lui Florin Chirițescu, colecția „Biblioteca Polirom. Esențial”, 168 de pagini) este un volum cu o scriitură aparte și un univers populat de singurătate (nu numai a femeilor, așa cum sugerează titlul), decadență și ultima soluție posibilă pentru o viață fără sens: sinuciderea.  Citeşte tot articolul

„Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii” și „17”, de Kenzaburō Ōe

De curând, vă spuneam că scriitorul japonez Kenzaburō Ōe, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1994, a intrat în portofoliul Editurii Polirom, aceștia publicându-i două titluri dintr-un foc: Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii (traducere de Florin Oprina, colecția „Biblioteca Polirom. Esențial”, 200 de pagini) și 17 (traducere de Roman Pașca, colecția „Top 10+”, 104 pagini). Le va urma, curând, J. Ființa sexuală, tot la Polirom.  Citeşte tot articolul

Cinci nuvele detectivistice – „Cei doi domni din Bruxelles” de Eric-Emmanuel Schmitt

În seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt de la Humanitas Fiction a apărut recent un nou volum, Cei doi domni din Bruxelles, un volum de cinci povestiri. Eric-Emmanuel Schmitt e un autor de succes la marele public, tradus în multe ţări, şi asta pentru că are abilitatea de a aborda teme de interes public, teme dificile pentru că ele privesc mentalităţile: nivelul de toleranţă, prejudecăţile, dinamica normelor sociale şi individuale. E vorba de homosexualitate (de căsătoria între homosexuali), de iubire şi de toate avatarurile ei, şi în genere de problemele pe care le întîmpină cuplul în (post)modernitate (ca, de pildă, renunţarea la sarcină atunci când fătul pare a avea o boală fatală). Citeşte tot articolul

Shani Boianjiu carte de debut

Oamenii eternității nu se tem niciodată, de Shani Boianjiu – un roman puternic, captivant, autentic

Din 2012, numele lui Shani Boianjiu a apărut foarte des în presa internațională grație volumului ei de debut, Oamenii eternității nu se tem niciodată (Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom”, coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu, traducere din limba engleză de Ioana Filat, iunie 2014, titlul în original: The People of Forever Are Not Afraid). Tânăra scriitoare israeliană (în prezent, de 27 de ani), cu origini românești și irakiene, și-a scris primul roman nu în limba maternă (ebraică), ci direct în limba engleză - și asta pentru că l-a început atunci când studia engleza și antropologia la Harvard, la un curs de creative writing, imediat după ce și-a încheiat serviciul militar obligatoriu în Israel. De altfel, experiențele din perioada stagiului în Forțele de Apărare Israeliene au stat la baza romanului de față.  Citeşte tot articolul

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului de Marta Petreu, un roman de excepție

Marta Petreu (n. 1955) este o cunoscută poetă, eseistă şi universitară clujeană (formată în ambianţa intelectuală a grupării/revistei Echinox), unul dintre autorii de marcă ai literaturii române contemporane. A debutat în 1981, cu volumul de poeme Aduceţi verbele. Este autoarea mai multor volume de poezie, respectiv de eseuri şi studii despre filozofia şi cultura română; printre acestea din urmă se numără: Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României” (1999; 2004); Ionescu în ţara tatălui (2001; 2002); Filosofia lui Caragiale (2003); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008; 2010), Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (2009; 2010) – toate apărute la Editura Polirom, unde autoarea beneficiază de o serie de autor. Citeşte tot articolul


Coperta cartii Tu n-ai trait nimic

Tu n-ai trăit nimic de Gabriel H. Decuble: un roman-dosar emoționant

E destul de ciudat să citești un roman tip dosar care începe cu un rechizitoriu și se continuă cu un material probatoriu. Uiți de la bun început că ai în față un volum de literatură și te simți ca un martor în sala de tribunal. Cam așa a fost cu cartea lui Gabriel H. Decuble, Tu n-ai trăit nimic (Cartea Românească), care urmărește, din perspectiva unui procuror, un scurt traseu biografic al unui adolescent sensibil, Emil Blaj. Îți dai seama imediat că dosarul penal întocmit pe numele acestui puști e o porcărie – multe din învinuirile aduse sunt de-a dreptul penibile - și ești nerebdător să afli ce-i cu toată această șaradă. Citeşte tot articolul


Tozgrec de Ioan Petru Culianu sau despre arta manipulării

Ioan Petru Culianu, istoricul religiilor cunoscut drept urmaș al lui Mircea Eliade, a fost și un prozator talentat. Și-a dovedit iscusința atât în scrierile de tinerețe, adunate în volumul Arta fugii, volum reconstituit postum de către Tereza Culianu-Petrescu, cât și în cele de maturitate, ca Jocul de smarald sau Pergamentul diafan. Nu despre unul din aceste volume va fi vorba în cele ce urmează, ci despre un altul, publicat, de asemenea, postum. Mă refer aici la Tozgrec (Polriom, Iași, 2010), scris între 1981-1984, pe când Culianu era profesor la Groningen. Citeşte tot articolul

Portretul artistului ca tînăr cîine, proza poetului Dylan Thomas

Dylan Thomas (identificabil pentru cine ştie cît timp cu inubliabilul do not go gentle into that good night) a construit Portretul artistului ca tînăr cîine din zece povestiri care-şi adună conţinutul din experineţele directe ale lui Thomas, toate legate de vîrstele primelor descoperiri revelatorii: copilăria şi adolescenţa. Desigur, ele pot fi citite în orice ordine preferaţi, fără teamă că pierdeţi vreun fir care le ordonează (asta deşi există cîteva personaje şi peisaje recurente, dar fără ca ele să condiţioneze cursul lecturii).  Citite în ordine cronologică, ele lasă să se vadă o gradaţie a vîrstelor şi a transformărilor care îmbogăţeşte foarte mult experienţa de lectură. Citeşte tot articolul

Mircea Ivănescu, poetul rafinat şi postmodern avant la lettre

Mircea Ivănescu (1931-2011) este unul dintre marii poeţi români contemporani, considerat de scriitorii optzecişti drept unul dintre precursorii postmodernismului nostru poetic şi aflat pe lista lor de modele literare. E un poet de anvergură internaţională, cu o lungă posteritate poetică, aşadar, deşi – biologic – face parte din generaţia (şaizecistă a) lui Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. A debutat târziu, la insistenţele prietenilor, cu volumul Versuri (Editura pentru Literatură, 1968); de la primul volum, poezia sa e egală cu sine – ca frazare, imagini şi obsesii tematice, şi calitate –, iar titlurile volumelor succesive sunt: Poeme, Alte versuri, Alte poeme, Alte poesii, Poesii nouă, Poeme nouă, Alte poeme nouă, Versuri vechi, nouă, Poeme vechi, nouă ş.a.m.d. Citeşte tot articolul

Jumătatea rea de Sally Green. Un nou hit fantasy

Jumătatea rea de Sally Green este una din acele cărți cu drepturi vîndute în aproape 40 de țări înainte să iasă din tipografie. Mai mult, e un roman de debut: Sally Green nu avusese nicio aventură cu literatura, lucrase în fel de fel de locuri, ultima slujbă fiind cea de contabilă, iar scrisul compulsiv la Jumătatea rea a  luat-o inclusiv pe ea prin surprindere. Citeşte tot articolul

Recenzie Draga viata de Alice Munro

Dragă viață de Alice Munro – un volum spectaculos de proză scurtă

Abia am terminat de citit volumul acesta de proză scurtă, Dragă viață de Alice Munro, cea mai recentă carte a sa (în original, Dear Life, 2012) - și ultima, dacă ne luăm după declarațiile autoarei - și sunt într-o stare aparte de euforie. Pe de o parte, aceasta se datorează povestirilor minunate pe care le-am citit. Pe de altă parte, euforia vine și din lipsa de somn (cu Alice Munro nopțile albe sunt atât de scurte...). Citeşte tot articolul

NOS4A2, de Joe Hill – o poveste horror de Crăciun

Înainte de a scrie această recenzie, care îşi aşteaptă de multişor rândul, mi-am recitit cronicile primelor două romane ale lui Joe Hill, Cutia cu fantome şi Horns. Din păcate, această cronică, la NOS4A2, va fi departe de exaltarea pe care sper că am reuşit la acea vreme să o insuflu cititorilor respectivelor texte. Ale mele, căci nu ştiu dacă am convins pe cineva să il citească pe Joe Hill (să ridice mâna orice convertit). De asemenea, menţionam în ambele texte că titlul meu preferat rămâne colecţia de nuvele 20th Century Ghosts, pe care o voi recomanda oricând oricărui pasionat de mild horror, stil în care Joe Hill excelează. Citeşte tot articolul