Eseu

Fuga în literatură – José Luis Peixoto, Dumitru Țepeneag și J. M. G. Le Clézio

„Singura salvare era semnalul de alarmă”. (Dumitru Țepeneag)

Trăim fugind în fel și chip. Înspre noi sau înspre ceilalți. De timp, prin același timp. În cerc închis ori în linie dreaptă, călcându-ne pe urme, pradă când forței centrifuge, când forței centripete. Cu pași înainte, pe loc (deși în viteză) sau înapoi... Și nu știu cât de des ne întrebăm ce e această fugă. Îndepărtare de realitate sau de vis? Evadare sau captivitate? Recunoaştere, depăşire de sine sau negare? Creație sau distrugere? Așezare în altă lume sau suspendare pe hotar? Foame de lume sau de tine? Seducție a nemărginirii sau tocmai acceptare răzvrătită a limitelor? Rătăcire pe orbită? Sau pur și simplu nevoia instinctuală și nedefinită de păstrare sau recentrare a umanului? Tematizată ficțional, fuga, cu multele ei dimensiuni simbolice, face ca în literatură să se simtă poate mai bine ca oriunde meandrele, poticnelile sau victoriile vieții. Citeşte tot articolul

Răul ca parte a perfecțiunii și a infinitului – despre Răul primordial în Cabala. Totalitate, perfecțiune, perfectibilitate de Moshe Idel

Desprins din România, Moshe Idel este unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători, pe plan mondial, ai iudaismului şi ai Cabalei. Născut într-o familie evreiască la Tîrgu-Neamţ, Moshe Idel a învăţat la şcoala elementară religioasă, iar după închiderea acesteia de către comunişti, tatăl i-a angajat un învăţător particular care să continue să-l înveţe ebraică şi Tora. La 16 ani, în 1963, a emigrat împreună cu familia în Israel, studiind literatura ebraică şi engleză la Universitatea din Haifa. Citeşte tot articolul

Minunate călătorii imaginare, despre „Istoria tărâmurilor și locurilor legendare”, de Umberto Eco

După Istoria frumuseții și Istoria urâtului, Umberto Eco ne-a fericit cu un nou volum de excepție, Istoria tărâmurilor și locurilor legendare, o carte pe care o aveam de mult în wishlist, alături de The Dictionary of Imaginary Places al lui Alberto Manguel și Gianni Guadalupi. Volumul e construit pe același tipar ca și celelalte două istorii: fiecare capitol cuprinde câte un eseu-sinteză dedicat unui anumit subiect, textul este însoțit de reproduceri color de foarte bună calitate, iar la finalul eseului avem fragmente din diverse opere care completează informația. Citeşte tot articolul

Ada Roseti

Citit 360 – *cu bonus

Când vine vorba despre citit, multă lume se referă la statul cu o carte de hârtie în față, dacă se poate relaxat pe o canapea, cu o ceașcă de ceai în mână și multă liniște în jur. Persoanele cu aplecări spre tehnologia modernă ar putea accepta că și cititul pe un reader electronic tot citit este. Deja cititul pe iPad e discutabil, iar cărțile audio sunt cu siguranță excluse din orice discuție serioasă. Pentru că, din motive care țin de școală și părinți, cititul trebuie să presupună un efort (făcut de ochi, nu de ureche), trebuie să aibă se potrivească bine cu bibliotecile prafuite si trebuie să aibă un aer elevat și virtuos. Eu prefer să mă gândesc la citit ca la o activitate plăcută și provocatoare, care fie te ajută să trăiești și alte vieți (fictive sau nu), fie te ajută să-ți antrenezi mintea și să-ți extinzi bagajul de cunoștințe, ceea ce, până la urmă tot la îmbogățirea propriei vieți folosește. Citeşte tot articolul

Phyllis Chesler, O mireasă americană în Kabul, memorii

1961, New York. O tânără studentă (evreică poloneză, prima generație născută în America) se îndrăgostește de un atrăgător student străin, un tânăr dintr-o familie bogată de bancheri din Afghanistan. Ca niște intelectuali ce se află, au discuții interminabile despre cărți, filme europene, dramaturgie, ascultă muzică, se simt exotici într-o Americă creștină, deși nu vorbesc niciodată despre religie. Sunt îndrăgostiți până peste urechi și se căsătoresc, iar ea acceptă să se mute în patria lui, în Afghanistan, la Kabul. Citeşte tot articolul

Disperarea dincolo de disperare – Beznă vizibilă. Amintiri despre nebunie de William Styron

De ceva timp, odată cu cartea lui Andrew Solomon, Demonul amiezii, depresia a devenit şi la noi un subiect cât de cât frecventat, chiar dacă la modul superficial. Andrew Solomon o numeşte „lăuntrica noastră singurătate manifestă”, demonul care „distruge nu numai legătura noastră cu ceilalţi, ci şi capacitatea de a fi împăcat cînd eşti doar cu tine însuţi”. Printre victimele depresiei s-a numărat şi romancierul american William Styron, care, în volumul Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie, scrie despre lupta lui cu acest demon. Citeşte tot articolul

Cum au schimbat femeile istoria modei, în frunte cu nemuritoarea Coco Chanel – Bertrand Meyer-Stabley, “12 creatoare care au schimbat istoria”

Bertrand Meyer-Stabley este jurnalist reputat al revistei Elle şi s-a ocupat, de-a lungul timpului, de parcursul biografic şi bibliografic al unor celebrităţi şi personaje importante din istoria socio-culturală europeană şi americană. A scris despre Elton John, Coco Chanel, Gala Dalí, James Dean ş.a. Graţie Editurii Baroque Books and Arts – o editură nouă pe piaţa de carte, dar care şi-a făcut intrarea în forţă printr-o serie de cărţi-obiect foarte frumoase –, avem acum în limba română cartea lui, 12 creatoare care au schimbat istoria, un fel de micromonografii sentimentale şi profesionale a 12 femei care au revoluţionat moda europeană, începând cu Rose Bertin, modista reginei Marie-Antoinette, a cărei carieră se construieşte la sfârşitul Vechiului Regim, şi terminând cu creatoarea de modă italiană din zilele noastre, Miuccia Prada. Citeşte tot articolul

Jean-Pierre Vernant și miturile Greciei antice

Deși miturile vin din negura timpurilor – fără a aparține unui povestitor anume – și stau la baza tuturor civilizațiilor, acum, în vremurile noastre, ele nu mai sunt – la o prima vedere, cel puțin – decât simple povestiri pentru copii, ceea ce nu le face, însă, mai puțin prețioase. Mai ales când vorbim de miturile Greciei Antice.

Citeşte tot articolul


Despre psihanaliza jungiană cu Anthony Stevens

Despre viața lui Carl Gustav Jung s-a scris destul (vezi, de exemplu, impresionanta biografie semnată de Deirdre Bair și apărută la noi în 2011 la Editura Trei). De asemenea, și despre psihanaliza jungiană s-a scris mult și bine (vezi volumele unor discipoli devotați ca Jolande Jacobi sau Aniela Jaffe; despre volumul lui Gerhard Wehr, alt pasionat de Jung, am scris la Bookaholic). Citeşte tot articolul

Stephen Hawking, încă o istorie, spusă de Jane Hawking

În volumul de memorii Dragostea are 11 dimensiuni. Viața mea cu Stephen Hawking (Editura Humanitas, trad. Alexandru Macovescu), Jane Hawking, filolog hispanist, povestește cum a fost să trăiască alături de ultracunoscutul om de știință timp de aproape 30 de ani, să se fortifice clipă de clipă, pentru a-și putea îngriji soțul măcinat de o maladie incurabilă, să reziste fizic și psihic la solicitări care aproape o transformaseră în infirmieră și să crească, fără ajutor, trei copii. Citeşte tot articolul

Barul ca axis mundi. J.R. Moehringer, „Dulcele bar”

J.R. Moehringer, absolvent de Yale şi câştigător al premiului Pulitzer, jurnalist la New York Times şi Los Angeles Times, a devenit celebru în toată lumea prin colaborarea cu Andre Agassi la scrierea autobiografiei acestuia, precum şi prin publicarea propriei autobiografii, Dulcele bar (The Tender Bar). Ce face din această autobiografie o carte asupra căreia merită să te opreşti este evidenta ei structură literară: nu contează atât cronologia evenimentelor (sau chiar evenimentele înseşi), cât felul în care autorul construieşte o atmosferă romanescă ce te trimite cu gândul la un Decameron modern, plasat în America anilor ’70-’80, într-un colţ liniştit al Manhattanului, Long Island, încă în siajul generaţiei beat. Citeşte tot articolul

Mircea Eliade despre Yoga

Este bine cunoscută fascinația lui Mircea Eliade pentru India. Încă de la 14 ani, a început studiul sanscritei, în paralel cu persana și ebraica. Este, mai apoi, atras de Renașterea italiană, perioadă tratată, de altfel, în lucrarea sa de licență. Călătorește în Italia, de unde, în 1928, îi scrie unui maharajah, personaj pitoresc evocat într-unul dintre articolele sale din perioada indiană, căruia îi solicită o bursă de studii în India. Maharajahul – prea risipitor, cum se va dovedi mai târziu, cu diverșii învățăcei care îi solicitau bani – îi acordă bursa. Banii pentru a ajunge în India, însă, i-au fost dați de un unchi, unchiul Matache, evocat și el, destul de spumos, în memoriile mai târzii. Citeşte tot articolul