Featured

#Socialmedia și #Literatură @pofta cititorului

Două lucruri mă pasionează până la obsesie: literatura și social media. Literatura a fost supapa mea încă din copilărie, pentru că eram un copil agitat, plin de idei și de planuri, care se plictisea extrem de repede, fără stimulii potriviți. Cu Internetul, lucrurile stau un pic diferit. Îmi vine în minte gluma care circula pe Facebook, acum ceva vreme: social media sunt ca Egiptul Antic – toată lumea scrie pe perete și se închină la pisici. Ei bine, adaug eu, toată lumea devine brusc scriitor, filosof sau poet, pe Internet – cu sau fără citarea sursei. Acesta e unul dintre motivele pentru care mă fascinează evoluția cuvântului pe Facebook, Twitter, Google+ (știu, știu, mai există?) Reddit, Pinterest și pot să înșir până la loc comanda… Citeşte tot articolul

Vânătoarea de cărți ieftine

Să fim sinceri. La târg venim din motive practice, în primul rând. Multe cărți la un loc, la prețuri mici, cu reduceri atât de mari încât să se ducă bugetul pe o lună doar pe cărți și apoi să ne hrănim până la salariu cu literatură și covrigi. E bine! Mai jos, câteva recomandări de chilipiruri numai bune de luat acasă. Citeşte tot articolul

Survival kit pentru cei de la standuri

Zi lumină la stand, ba chiar și seara. Pregătiri, cărat cărți, organizat lansări, vorbit cu tot felul de oameni, stat în picioare, oboseală, uneori nervi, alteori tristeți - nu e ușoară viața la târgul de carte atunci când vii aici să lucrezi poate la standul unei edituri, al țării invitate, la presă sau în organizare. Și câte lucruri se pot întâmpla! :) Tocmai pentru cei nu se mișcă de aici cinci zile am pregătit un kit de supraviețuire. :) Citeşte tot articolul

7 scriitori români despre cărțile copilăriei lor

Primul număr Bookshake de la Bookfest apare, cum nu se poate mai potrivit, chiar pe 1 iunie, de Ziua Internațională a Copilului. Spun potrivit pentru că, nu-i așa?, în copilărie ne îndrăgostim de povești și prindem gustul cărților pentru totdeauna. Scriitorii (buni) sunt (mari) cititori (și ascultători), așa că nu se putea să nu întrebăm, tocmai astăzi, câțiva autori români de cărțile care le-au fost dragi în copilărie. Ce ne-au răspuns, citiți în rândurile de mai jos. Citeşte tot articolul

Pișcotari sub acoperire

Istoria pișcotarilor (a celor care participă la evenimente mondene sau culturale cu un singur scop, acela de a-și umple burta și buzunarele cu orice) ar trebui începută cu un personaj din celebrul roman Peripețiile bravului soldat Švejk. Personajul de care vorbesc e agentul provocator Bretschneider, cel care, din câte se pare, bea pe veresie la cârciuma U Kalicha din Praga și trage cu urechea, pentru a-i demasca pe dușmanii Imperiului. Toată lumea știe câte parale face agentul (e prost, lacom, nemilos și hoț), dar, în vâltoarea evenimentelor, fiecare își dă drumul la gură, cu gândul că vorbele-i sunt nevinovate. Zadarnică prudență. Într-un stat polițienesc, cuvintele nu sunt nevinovate. Ele sunt ceea ce autoritățile decid că sunt. De aceea, cârciumarul Palivec va face zece ani de ocnă pentru lezmaiestate, iar Švejk, firește, va fi trimis la încorporare, carne de tun de o prospețime îndoielnică, în linia întâi, dar… Din acest dar buclucaș se naște cea mai celebră carte asupra Primului Război Mondial. Citeşte tot articolul

Cărți pentru copii la Bookfest 2016

După cum, probabil, ați aflat, prima zi de la Bookfest 2016 stă sub semnul literaturii pentru copii, întrucât coincide cu 1 iunie, Ziua Copilului. Așa că editurile s-au pregătit temeinic cu evenimente distractive și cărți noi pentru cei mici. În ultimele săptămâni, m-am documentat intens pe tema aceasta, am urmărit constant site-urile editurilor, comunicatele de presă referitoare la cărțile pentru copii și, când am putut, am citit și cărțile respective. Citeşte tot articolul

Solenoid-Mircea-Cartaresci

Cui i-e frică de Solenoid? Harta romanului scris de Mircea Cărtărescu

„Pentru a putea juca acest fantast şah, trebuie uitate regulie, trebuie reinventată atât tabla de şah, cât şi forţele care pun piesele în mişcare.” – Bogdan-Alexandru Stănescu, „O carte în dezbatere: Solenoid”, în Observator Cultural, nr. 552 (810), 18-24 februarie 2016

Aşa să stea oare lucrurile? Pentru fiecare oraş necunoscut pe care îl străbatem avem nevoie, de regulă, de o hartă. Locurile în care vrem să ajungem nu sunt întotdeauna accesibile sau uşor de găsit. Privită în întregul ei, harta pare simplă, iar indicaţiile, precise. Odată ajunşi în proximitatea destinaţiei noastre, aflându-ne deci la nivelul zero, în miezul lumii pe care cu doar câteva clipe în urmă o priveam de deasupra, nimic din ceea ce vedem în jur nu mai seamănă cu harta care părea atât de simplă. Citeşte tot articolul

Poezie Dada și poeți asiatici la FIPB

Seara de vineri, 20 mai, mi-am petrecut-o în întregime la Festivalul Internațional de Poezie București. A fost o seară a contrastelor: a început liniștit la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, în sunet cântat de versuri coreene și chineze, prilejuite de dialogul poetic dintre Ko Un și Yang Lian, și a continuat târziu în noapte cu un spectacol neobișnuit de poezie Dada, care a fost găzduit pe scena Teatrului Excelsior: „DADA 100: poezie sonoră, simultană, experimentală și de avangardă”. Citeşte tot articolul

Listă de bookaholic: 5 cărți despre creierul uman

Sunt multe lucruri care mi se par fascinante pe lumea asta: natura cu toate manifestările ei surprinzătoare, cosmosul cu imensitatea lui, oamenii cu dispozițiile lor schimbătoare, capacitatea pisicilor de a dormi 20 de ore pe zi sau arta prin inefabilul ei. Dar nici unul nu m-ar mira și nu mi-ar atrage atenția în absența unui alt lucru, poate cel mai misterios și fascinant dintre toate: creierul uman. Citeşte tot articolul

Alessandro Baricco la București: „A scrie o carte înseamnă a dansa cu cititorul”

Miercuri, 18 mai, am mers la Librăria Humanitas de la Cișmigiu pentru a-l vedea și a-l asculta pe Alessandro Baricco, unul dintre cei mai apreciați scriitori italieni contemporani, ale cărui cărți au fost traduse în peste 40 de țări. Tot atunci a avut loc lansarea celui mai recent roman al lui Baricco, Mireasa tânără, apărut la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Gabrielei Lungu. A fost o seară magică, plină de râsete și de povești, care mi-a stârnit dorința să revin la cărțile lui Baricco. Citeşte tot articolul

Matei Visniec

Matei Vișniec la FIPB: „Dacă rămânem o țară care crede în poezie, nimic nu este pierdut”

Este posibil să îl simpatizezi pe un autor căruia nu i-ai citit cărțile, doar pentru că i-ai auzit pe prieteni vorbind cu drag despre el? Da, este posibil. Așa mi s-a întâmplat mie cu dramaturgul, poetul și prozatorul Matei Vișniec, ale cărui piese de teatru, cu titluri imaginative și delicios de bizare, mi-am propus să le citesc cât de curând. Până atunci, am mers la întâlnirea cu autorul, care a avut loc în deschiderea celei de-a VII-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB). În seara zilei de 16 mai, m-am îndreptat spre Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I și, pentru a sparge în sfârșit gheața, am citit pe drum câteva pagini din „Sindromul de panică în Orașul Luminilor”. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #6

*** La Poştă. Coadă, 'mnezeii ei de coadă. Facturi, bani, timbre, colete, neînţelegeri, n-a venit, doamnă, n-a venit, cum aşa, aşa bine, sau poate l-a ridicat altcineva, nu se poate, e, nu se poate, linişte, vă rog, acolo, în spate, da, da, gata! O bătrână numără bani. Șase, anunță. Râde spre coadă, uite, şase bărbaţi, imediat mă scap de ei, hi hi. Ajunge la rând, scoate facturile din plasă, cât face, mami? O sută șaptezeci. Cât? Ţine, trei bărbaţi, trei din şase, hi hi, ajung? Femeia de la ghișeu zâmbește. Aruncă trei sute într-un sertar şi pune pe pult treizeci. Bătrâna îi culege și bâjbâie spre ieşire, la revedere, ce bine, a rezolvat şi cu facturile. Următorul, spuneţi. Ha? Cum adică următorul? Păi nu i-a dat baba trei bărbaţi în loc de doi? Şi aia, ţac-pac! C-a văzut, că n-a văzut, unul e acolo, în sertar, şi nu în mâna babei! Coada sare de cur în sus, alo, staţi, staţi, păi nu aşa şi pe dincolo? Cazul se rezolvă amiabil, bătrâna îşi recuperează banii, nu prea ştie ce să zică, freacă milionul, bărbatul, whatever, în palmă, cu un soi de indiferenţă, unul în plus sau în minus, ce mai contează, tot puţini sunt, de n-ar fi ea bătrână, chioară, surdă... Femeia de la ghișeu zice scuze. Apoi ridică vocea, pufneşte, linişte, de câte ori să vă spun, nu vedeţi ce se-ntâmplă dacă faceţi gălăgie? Ieri a fost invers, am dat în plus! Coada înţelege şi tace. Citeşte tot articolul