Tag: iubire

Cititor indragostit

Cititor îndrăgostit. Cum citim când iubim şi ce au cărţile de spus despre asta

Mi-e greu să cred că ceea ce citim ajunge întâmplător la noi. Cititori cu experienţă, nu ne mai ghidăm doar după o ilustraţie care ne-a plăcut prea mult ca să putem lăsa cartea în librărie. Chiar şi acum însă, fie că vorbim de un singur fragment, de un autor spre care ne ducem la sigur, ştiind ce vom găsi, sau despre fotografia despre copertă, alegerile noastre se fac de prea puţine ori fără o însemnătate mai profundă, ascunsă în minte. Citeşte tot articolul

Pisica fatală – „Pisica musafir”, de Takashi Hiraide

Romanul Pisica musafir al scriitorului japonez (n. 1950, cunoscut ca poet și mai puțin ca prozator) a înregistrat un uimitor succes de public în multe țări europene. În 2014, figura în New York Times pe lista celor mai vândute cărți. Mulți ar zice poate că pur și simplu datorită pisicii, personaj ce are din start mari șanse de a fascina mulți cititori. Plus că dimensiunile de roman slim oferă o lectură destul de rapidă. Dar, evident, această grilă ar fi una reductiv-simplificatoare. Citeşte tot articolul

15 scriitori români imaginează povești de dragoste între personajele lor și personajele altor autori

Luați un personaj dintr-una dintre cărțile dumneavoastră, un personaj dintr-o carte scrisă de un alt autor și așezați-le într-o relație. Cum ar arăta viața lor de cuplu, ce poveste ar avea? - așa a sunat întrebarea-provocare lansată către câțiva scriitori români contemporani. Ideea era, bineînțeles, ușor legată de Dragobete. Dar era, în primul rând, o anchetă care voia să vă aducă povești inedite, faine, cu totul altfel față de ce ați citit până acum. O întâlnire aparte între personajele autorilor români și personajele altor scriitori, de cele mai multe ori străini.  Citeşte tot articolul

Kafka îndrăgostit în „Splendoarea vieții”, de Michael Kumpfmüller

Nu știu câți dintre cei care l-au citit pe Kafka s-au întrebat dacă și în ce fel acest scriitor complicat, autor al unor texte departe de a fi luminoase, s-a bucurat de iubire. Romanul Splendoarea vieții, publicat de germanul Michael Kumpfmüller (specialist în tot ce înseamnă Kafka, dar și autor de ficțiune) în anul 2011 și tradus în 2015 în română de Iulia Dondorici, pentru Editura Univers, este una dintre cărțile ce m-au surprins frumos, căci reconstituie ficțional tocmai această ipostază: Kafka îndrăgostit. Iar povestea este cu atât mai mișcătoare, cu cât anul de dinaintea morții se dovedește și anul iubirii. Bolnav și resemnat, trăind acut senzația că viața îi este terminată, Kafka întâlnește o femeie care îi aduce mai multă lumină, liniște și curaj decât avusese întreaga viață. Citeşte tot articolul

10 cărți despre multiplele fațete ale iubirii

Trebuie să recunosc, pe mine nu mă atrag în mod deosebit poveștile romanțioase, iar dacă ar fi să adun toate cărțile de acest gen pe care le-am citit, ar ieși o listă destul de scurtă. Pe măsură ce se apropie Valentine’s Day și suntem asaltați pe toate căile de nevoia imperioasă de a sărbători iubirea, încep să dezvolt o adevărată alergie față de acest subiect. Totuși, dragostea nu se rezumă la partenerul de viață - iată de unde a pornit ideea unei liste cu cărți care ne vorbesc despre multiplele fațete ale iubirii. Citeşte tot articolul

10 cărți anti-Valentine’s Day

De voie, de nevoie, de câțiva ani sărbătorim și noi recent importata Valentine's Day. Nu știm prea bine de unde vine, ce înseamnă, dar am aflat că e despre iubire, că se lasă cu cadouri și siropoșenii, așa că ne place. Trandafiri roșii, inimioare de ciocolată, plimbări și cine romantice, pachete speciale pentru vacanță, și, evident, filme și cărți romantice. Pe scurt, dulcegării pe toate gusturile. Chiar dacă nu vrei să știi nimic de el, nu ai cum să treci peste Sfântul Valentin. E peste tot. Citeşte tot articolul

Zadarnic și frumos – despre Țara Zăpezilor, de Yasunari Kawabata

Frumusețe, vremelnicie, liniște, zădărnicie, căldură, sclipire, ademenire, fărâmițare, jocul ireal al realului - sunt doar o parte dintre cuvintele-așchii în jurul cărora se încheagă universul aparte al existenței din literatura lui Yasunari Kawabata. Un scriitor ce nu încetează a surprinde prin strania artă de a smulge din amestecul vieții fărâme de frumusețe ce sclipesc mai ales în timpul trecerii lor triste. Citeşte tot articolul

Să poți zâmbi adevărului din oglindă – Éric-Emmanuel Schmitt, Femeia în fața oglinzii

La recenta venire în România, Éric-Emmanuel Schmitt a avut un mare succes de public, dovadă fiind și finalul serii de la Ateneu, când scriitorul, timp de aproape trei ore, a oferit zâmbitor autografe pe cărțile din generoasa seria de autor de la Editura Humanitas Fiction. Cea mai citită carte a sa în România este cred Oscar și Tanti Roz, o carte care, ca și Micul Prinț, se parcurge cu aceeași încântare la toate vârstele. Citeşte tot articolul

Şapte concluzii despre iubire spuse de Eric-Emmanuel Schmitt la Ateneul Român

Ateneul Român a găzduit aseară, 9 decembrie, conferinţa „Eric-Emmanuel Schmitt în dialog cu Marina Constantinescu”, continuând astfel seria de întâlniri din cadrul „Conferinţele Ateneului Român”. În luminile care aminteau de începerea unui concert simfonic, sala mare, plină ochi, se pregătea pentru întâlnirea cu scriitorul Eric-Emmanuel Schmitt, organizată de Humanitas Fiction în parteneriat cu Institutul Francez. Citeşte tot articolul

Cum contenesc țipetele – „Tangou pentru Lisandra”, de Hélène Grémillon

Al doilea roman al scriitoarei franceze Hélène Grémillon – Tangou pentru Lisandra – este o carte complexă, cu multă tensiune, deopotrivă roman psihologic, istoric, erotic (dramă conjugală) și polițist. Însă, dincolo de toate acestea, este o carte în care se ridică acut problema recâștigării sinelui și a timpului prin povești. Cartea pune în prim-plan, alături de răsfrângerea unor evenimente traumatizante din istoria recentă a Argentinei, nevoia omului de a se (re)găsi pe sine spunând și ascultând povești, de a-și limpezi propria poveste întunecată. Citeşte tot articolul

Muzică, tăcere și puterea însingurării – „Toate diminețile lumii”, de Pascal Quignard

Toate diminețile lumii este un roman scurt, epurat, scris de Pascal Quignard (câștigător al premiului Goncourt în 2002) într-un stil clasic care dezorientează și provoacă prin simplitatea cu care își întâmpină cititorul încă de la primele rânduri: „În primăvara lui 1850, Doamna de Sainte Colombe muri. Rămâneau după ea două fetițe, de doi și de șase ani. Moartea soției sale îl lasă pe Domnul de Sainte Colombe nemângâiat. O iubea. Atunci a compus Mormântul Regretelor”. Citeşte tot articolul

Orizontul, de Patrick Modiano – prezentul locuit de trecut

Citindu-l din ce în ce mai mult pe Patrick Modiano, la distanțe considerabile de timp (o carte la trei-patru luni), îmi dau seama că este unul dintre scriitorii aceia pe care vreau să-i citesc în întregime, fără rest, pentru frumusețea frazelor, pentru abilitatea lui extraordinară de a jongla cu spațiul și cu timpul, pentru fugile personajelor sale, pentru atmosfera aceea misterioasă, încărcată, uneori greu de respirat, alteori savuroasă, pentru vagul intrigilor sale subțiri, pentru Parisul regăsirilor, sau, pe scurt, pentru literatura sa de calitate. Citeşte tot articolul