Tag: literatura contemporana

Cine seamănă vânt, culege furtună, despre „Recolta”, de Jim Crace

Am citit acum câțiva ani În clipa morții, de Jim Crace, și mi-a plăcut tare mult, așa că m-am bucurat când am văzut că la Editura All i-au mai fost traduse două romane: Casa molimei (2012) și Recolta (2015). Cel din urmă a primit chiar acum câteva zile un premiu literar important, International IMPAC DUBLIN Literary Award 2015, așa că am zis că ar fi o ocazie bună să-l citesc, dacă tot mi-am adus aminte de el. Citeşte tot articolul

Interviu cu Lena Andersson: „Mi-am făcut un scop personal din a suprima genul acesta de presupoziții legate de diferențele înnăscute, inevitabile și colective între sexe”

Romancieră și jurnalistă suedeză, Lena Andersson a devenit cunoscută publicului din România după publicarea romanului Pasiune pură, o radiografie lucidă și detaliată a iubirii. Romanul a primit în 2013 două premii foarte importante, Augustpriset, cel mai important premiu suedez, urmat de Svenska Dagbladets litteraturpris. În 2014 a scris o continuare ce are în centru același personaj feminin, intitulat Răspundere limitată. Citeşte tot articolul

Recomandări pentru Bookfest 2015: cărți și evenimente

După cum, probabil, bine știți, săptămâna asta, între 20-24 mai, se desfășoară la Romexpo ediția cu numărul 10 a Salonului Internațional de Carte Bookfest. În ultimele săptămâni, încet-încet, editurile au scos la iveală surprizele pe care le pregătesc pentru târg, iar lista de cărți s-a lungit în mod vizibil. Citeşte tot articolul

Cinci cărți pentru adolescenți mai profunde decât te-ai fi așteptat

Literatura Young-Adult este o sursă continuă de uimire pentru mine. Nu încetează să mă uimească problemele tinerilor din ziua de azi și maturitatea lor. E greu de spus, deocamdată, care sunt efectele acestei maturizări accelerate: începem, oare, să ne schimbăm și noi cu o viteză apropiată de cea a produselor tehnologice? E mai bine ca adolescenții să se confrunte din timp cu probleme majore precum depresia, moartea, boala, adaptarea, vina? O să-i facă asta să fie niște adulți mai responsabili și mai pregătiți pentru a înfrunta „greutățile vieții”? Sau o să-i facă mai blazați înainte de vreme? Citeşte tot articolul

Viața trăită și viața visată, despre „Frumoasele ruine”, de Jess Walter

Fără a exagera, s-ar putea spune că Frumoasele ruine de Jess Walter este un roman care te ajută să înțelegi într-un fel foarte practic de ce lumea a evoluat așa cum a făcut-o în ultimii 50 de ani. Pendulând între Europa și America, între Al Doilea Război Mondial și noua industrie media de la Hollywood, între vis (e vorba de visele pe care ni le facem, nu de cele care ne umplu nopțile) și prozaicitatea vieții cotidiene, mi se pare că ideea principală pe care o dezvoltă este faptul că deși viața noastră nu e niciodată viața visată, viața de poveste din filmele pe care le urmărim și cu care ne identificăm, ea trebuie prețuită tocmai din acest motiv: e a noastră. Propria noastră poveste ne aparține și asta e cea mai mare bogăție pe care o avem. Citeşte tot articolul

Bulevardele de centură, de Patrick Modiano – o căutare la masculin

Am început anul citindu-l, printre alții, pe Modiano. De altfel, spuneam, de curând, atunci când scriam despre Micuța Bijou, că traduceri avem, Slavă Domnului!, și că mă aflu printre cei care cred că trebuie să citească mai multe cărți de-ale unui scriitor pentru a-și face o părere pertinentă despre literatură acestuia. Așa că, după În cafeneaua tinereții pierdute (Editura Art, 2014, traducere de Constantin Abăluță) și Micuța Bijou (Editura Humanitas, 2014, traducere de Dan Rădulescu), m-am oprit la Bulevardele de centură (Editura Polirom, 2014, traducere de Livia Storescu).  Citeşte tot articolul

Un microroman delicat: „Simfonia animalieră”, de Veronica D. Niculescu

În iunie 2014, când gradele își făceau de cap, apărea o cărticică mică, mică (mai mică decât o palmă), pătrată, cu coperte de un verde crud și cu ilustrații nemaipomenite. Uitându-te la ea, ai fi crezut că e o ghidușie, o carte pentru copii, o jucărie. Dar,  deschizând-o și citind-o, ce să vezi? Nu e. Ba dimpotrivă, e o carte pentru oameni mari, cei pe care îi incită lecturile dense, intense, delicate, pe mai multe voci, cei cărora le priește să fie proprii dirijori ai unei simfonii atipice, cărora nu le displace să-și schimbe lentilele de interpretare din când în când și să descopere, cu lupa, cârlige peste cârlige lăsate în text pentru plăcerea lor. Citeşte tot articolul

Interviu cu Immanuel Mifsud

Interviu cu Immanuel Mifsud: „Sunt mereu stânjenit să spun cum am devenit scriitor”

Immanuel Mifsud este un scriitor maltez foarte cunoscut. Mai mult decât atât, este considerat a fi cel mai important reprezentant al Generației X de scriitori maltezi. A început să scrie la vârsta de șaisprezece ani, atât proză, cât și poezie. Câteva dintre operele sale au fost traduse și publicate într-un număr de țări europene și în Statele Unite ale Americii. De asemenea, el a lucrat cu grupuri de teatru experimental, regizând propriile piese de teatru, dar și texte de Cehov, Dario Fo, Max Frisch, Federico Garcia Lorca, Harold Pinter, etc. Citeşte tot articolul

FILB 2014 – cronică de festival

Sperăm că Bogdan Alexandru Stănescu nu vorbea serios când spunea că posibil ca aceasta să fie ultima ediție a Festivalului de Literatură București sau cel puțin ultima în formula asta. Ajuns la a șaptea ediție, FILB-ul și-a păstrat, din fericire, aerul intim, relaxat, cald. E un festival ca o întâlnire între prieteni, cu discuții purtate pe un ton firesc și cu invitați, unii pe care-i descoperi chiar atunci, care vorbesc cea mai autentică limbă a literaturii. Într-adevăr, FILB-ul e primul festival important de literatură, primul care și-a propus să aducă în același spațiu, față în față cu cititorii, scriitorii români și străini. Tocmai de aceea, nici măcar nu vrem să auzim că festivalul s-ar putea opri aici sau s-ar putea schimba radical. Ziua 1 FILBZiua 2 FILB; Ziua 3 FILB; Ziua 4 FILB. Citeşte tot articolul

Tragedia cu happy-end, despre „Nimicul de temut” de Julian Barnes

Modernilor nu le place să moară. Nu-i vorba că i-ar fi plăcut cuiva, vreodată. Însă lumea modernă, mai mult decât în orice altă perioadă a istoriei, face tot ce poate să uite că Moartea există, că oamenii mor, că tu, sau eu, sau cei pe care-i iubim vor muri vreodată. Într-un eseu din 1955, sociologul englez Geoffrey Gorer a dat cea mai potrivită denumire pentru această atitudine modernă de negare a inevitabilului sfârșit al fiecăruia dintre noi: pornografia morții. Tabu-ul victorian al sexului și al intimității a fost înlocuit cu tabu-l mai nou al morții. Citeşte tot articolul

interviu cu dasa drndic

Interviu cu Daša Drndić: „Masochismul poate fi, de asemenea, distractiv”

Daša Drndić este o romancieră croată - dar și dramaturg și critic literar, printre altele -, foarte cunoscută și apreciată, născută în Zagreb în 1946. A studiat filologie la Belgrad, apoi a petrecut câțiva ani predând în Canada și și-a finalizat studiile de master în teatru și comunicare, în urma obținerii unei burse Fulbright. Daša Drndić este membră a Societății Scriitorilor Croați și a PEN Croația și, în prezent, locuiește în Rijeka, Croația. Cărțile ei - dintre care menționez doar o parte: The Road to Saturday (1982), Leica format (2003), A Feminist Manuscript or a Political Parable: The Plays of Lillian Hellman (2006), Sonnenschein, (2007), April in Berlin (2009) - au fost traduse în zece limbi - engleză, franceză, poloneză, maghiară, slovenă, olandeză, italiană, slovacă, finlandeză și macedoneană. Sper că ne vom bucura curând și de o traducere în limba română. Citeşte tot articolul