Tag: moarte

Johnny Cash despre Johnny Cash, în propriile poeme

Dacă a făcut cineva un film despre viața mea/ Nu o să-mi placă/ Dar o să-l urmăresc de două ori, așa sună versurile poemului Don’t Make a Movie About Me, unul dintre multele scrise de Johnny Cash, care vor fi publicate luna aceasta pentru prima dată. Scrise de mână, poemele lui Cash au fost adunate într-un volum intitulat Forever Words: The Unknown Poems of Johnny Cash, editat de Paul Muldoon (poet iralndez, câștigător al unui premiu Pulitzer) și publicat ieri, pe 15 noiembrie, de Blue Rider Press. Citeşte tot articolul


Teatrul lumii este închis – „Hibernalia”, de Veronica D. Niculescu

Multe pagini de literatură română s-au scris în ultimii ani despre singurătate. De regulă, scrâșnit-revoltat sau tânguitor-întunecat. Veronica D. Niculescu scrie, însă, altfel despre singurătate. Sau, mai bine zis, scrie despre singurătatea unui altfel de om. Despre o singurătate plină de lumină și de împăcare în toată tristețea și durerea ei. În 2014, a publicat o primă cărticică numită Simfonia animalieră. În 2016, aceasta a fost continuată prin volumul Hibernalia. Astfel, nu doar una, ci două cărți mici-mici și pătrate (ca un CD, sugerată fiind și astfel muzicalitatea lor) putem lua acum în propriul mușuroi, pentru a le citi la lumina lăuntrică, așa cum își propunea autoarea acum câțiva ani. Citeşte tot articolul

Dedublare, adică tragedie – „Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek”, Ismail Kadare

Ca și în celelalte romane ale sale, și în Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek Ismail Kadare reușește să reconstituie fragmente din istoria Albaniei într-o manieră inconfundabilă, amestecând observația realistă a dramelor din timpul dictaturii comuniste cu aluzii mitice, ironie calmă și ludic absurd-miraculos. Realul capătă o doză fantastică de absurd grotesc, căci poveștile din Iliada și Eneida sunt retrăite la modul extrem de dureros, semnificațiile fiind însă altele. Dacă în Antichitate grecii vin în Albania ca înspre un Paradis, în timpul dictaturii lui Enver Hodja albanezii încearcă cu prețul vieții să fugă în Grecia sau Italia, mai cu seamă înotând, trupurile lor neînsuflețite (fie că s-au înecat, fie că au fost prinși și împușcați), fiind purtate, ca lecție de bună purtare, printre oameni. Ca pe vremuri trupul lui Hector, efectul de contrast are aici din plin efectele scontate. Ismail Kadare aduce astfel în prim-plan problematica transfugilor, binecunoscută și românilor. Citeşte tot articolul

Singurătatea – flux și reflux – în „Ziua Morților”, de Cees Nooteboom

Ce facem cu nenorocirea care ni se administrează zilnic? – este una dintre multele întrebări care se ridică din paginile romanului Ziua Morților al lui Cees Nooteboom. Autorul olandez propune aici, drept modalitate de păstrare a omenescului viu, distanțarea prin însingurare, ieșirea din cadru și, implicit, privirea aruncată înspre lume dintr-o zonă aflată în spatele scenei pe care oamenii își beau, inconștienți, porția zilnică de teroare. Dezumanizarea privirii este un lait-motiv al cărții, cauză și în același timp consecință a abrutizării: Citeşte tot articolul

Ivan Repila Baiatul care a furat calul

Băiatul care a furat calul lui Attila, de Iván Repila – o călătorie spre adâncul pământului

Există cărţi pe care ai impresia că le poţi descifra numai printr-un fel de magie, una care te ajută să pătrunzi dincolo de rânduri, să intri până în mijlocul unor păduri întunecate spre care nu te-ai încumeta dacă te-ai afla de unul singur în faţa lor în viaţa reală. Dar graniţele dintre ceea ce este şi ceea ce ar putea să fie chiar în jurul tău se străbat foarte uşor cu astfel de cărţi care merită oricând o recenzie, așa cum este cea a lui Iván Repila.  Citeşte tot articolul

Muzică, tăcere și puterea însingurării – „Toate diminețile lumii”, de Pascal Quignard

Toate diminețile lumii este un roman scurt, epurat, scris de Pascal Quignard (câștigător al premiului Goncourt în 2002) într-un stil clasic care dezorientează și provoacă prin simplitatea cu care își întâmpină cititorul încă de la primele rânduri: „În primăvara lui 1850, Doamna de Sainte Colombe muri. Rămâneau după ea două fetițe, de doi și de șase ani. Moartea soției sale îl lasă pe Domnul de Sainte Colombe nemângâiat. O iubea. Atunci a compus Mormântul Regretelor”. Citeşte tot articolul

Bucla lui T. O. Bobe sau despre universul fascinant al lui nea Gică, cel mai mare frizer din lume

T. O. Bobe câștiga, în 1998, concursul de debut al Editurii Univers, la secțiunea poezie. În 1999 avea să-i apară, astfel, Bucla, un volum atipic de poeme care avea să atragă atenția asupra lui și să-l propulseze printre cei mai buni debutanți de după '90. După Darul lui Moș Crăciun (Humanitas, 2003) și Cum mi-am petrecut vacanța de vară (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011), publica Centrifuga (Polirom, 2005), unde reunea Spirala din volumul colectiv Tablou de familie (Leka-Brâncuş, 1995) și inconfundabila Bucla (Univers, 1999). Citeşte tot articolul

Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu

„Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi” – Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu într-o carte de zile mari

Am primit cu entuziasm vestea apariției volumului Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi (Editura Polirom, colecția „Ego-grafii”, noiembrie 2014, 304 pagini), scris la patru mâini de Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu (sau Veronica D. Niculescu & Emil Brumaru, căci în carte se simte, în mod egal, suflul amândurora). Dialogurile lor meritau o carte, una frumoasă, care să stea la căpătâiul oricărui iubitor de literatură, așa că mă bucur că au primit trup și coperte noi și au pornit în lume, la colindat case și incitat mințile.  Citeşte tot articolul

„Până când m-a cunoscut”, de Julian Barnes – sau până unde poate fi împinsă obsesia

Reeditată în urmă cu câteva luni de către Editura Nemira, în traducerea binecunoscutului Radu Paraschivescu (care, de altfel, l-a tot tradus pe Barnes în română), Până când m-a cunoscut este un „clasic” marca Julian Barnes (apărut, în original, în 1982 - cu titlul Before She Met Me), o desfășurare de forțe pe linia obsesiei provocate de gelozie. Târziu sau nu, mă bucur că am ajuns să recuperez o lectură pe care o doream de mult - și încă mai am de acoperit volume din opera lui Barnes. Cititorii înfocați ai autorului britanic n-au nevoie, cel mai probabil, de rândurile acestea; însă fanii recenți, „restanțierii” sau cititorii ocazionali ai acestuia vor găsi, poate, un punct de plecare aici.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Guillermo Arriaga: „Poveștile nu mor niciodată”

Guillermo Arriaga a fost oaspete al celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT 2014). A fost invitat să se întâlnească cu publicul român în cea de-a doua seară a festivalului, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, din Iași, însoțit de criticul literar român Marius Chivu, cel care i-a adresat acestuia multe întrebări bune. Oamenii s-au îndrăgostit imediat de scriitorul, scenaristul, regizorul și producătorul mexican. A fost senzația festivalului. Citeşte tot articolul

If I Stay/ Dacă aș rămâne – cartea și acum filmul, încă un blockbuster de Hollywood

Marți seară am fost la avanpremiera ecranizării If I Stay/ Dacă aș rămâne, care are la bază romanul omonim semnat de Gayle Forman, scriitoare americană de succes, tradus la noi de Manuela Bulat și publicat la Editura Rao în 2011 (ediția a doua, cu coperta afișului filmului, abia a ieșit pe piață). Înainte de vizionarea filmului, am asistat la un recital de violoncel susţinut de Duo Cello Jaya - format din tinerii muzicieni Ella Bokor şi Mircea Marian. Aceştia au interpretat Op. 42 de J.B. Gross, Transcripţie a duetelor pentru vioară de Béla Bartók şi Sonata în Sol major, pentru două violoncele, de J.B. Barrière. O idee fantastică de promovare a muzicii clasice - muzica este, de altfel, un element deosebit de important atât în cartea lui Forman, cât și în ecranizarea regizorului R.J. Cutler. Citeşte tot articolul