Tag: umor

Un Shylock al zilelor noastre, Howard Jacobson – „Shylock este numele meu”

În 2015, pentru a întâmpina cei 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, editura britanică Hogarth a lansat un proiect ce își propune revizitarea pieselor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care aduc în actualitate personaje și teme centrale din binecunoscutele piese: Jeanette Winterson – Poveste de iarnă, Howard Jacobson – Neguțătorul din Veneția, Anne Tyler – Îmblânzirea scorpiei, Margaret Atwood – Furtuna, Tracy Chevalier – Othello, Edward St Aubyn – Regele Lear, Jo Nesbø – Macbeth, Gillian Flynn – Hamlet. Citeşte tot articolul


„Țuică. Înjurături. Viață obișnuită” – „Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta”, Ciprian Măceșaru

„e frumos aici, da' degeaba”

În Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta, Ciprian Măceșaru face literatură din realitățile românești. Dar nu oricum, ci cu mult umor și cu o ironie ce își scutură îndelung clopoțeii, atacând tipare ale existenței. Și nu sunt mulți scriitorii români care au reușit să facă asta. Dacă Cezar Paul-Bădescu revizita în Tinerețile lui Daniel Abagiu, cu umor subversiv, realități din perioada comunismului, cartea lui Ciprian Măceșaru se hrănește din viața nostră cea de toate zilele. De ieri, de azi și de mâine. Citeşte tot articolul


Situații bizare și personje alunecoase în „Play-Back”, de Raymond Chandler

Pe Raymond Chandler l-am descoperit de curând (vai mie!) într-o conjunctură drăguță. Citeam, la o terasă, cartea lui Jim Thompson, Ucigașul din mine, care, sincer, nu prea m-a ținut în priză, iar la câteva mese mai încolo, un puști înalt, cu fruntea concentrată, ținea în mână o carte de Raymond Chandler. Știam că este autor de cărți polițiste, că se făcuseră filme după cărțile lui, dar nu-i citisem nici una. Așa că m-am dus la prima librărie ieșită în cale și am luat tot ce am găsit de Chandler: Play-Back, Somnul de veci, Doamna din lac. Citeşte tot articolul


300 de scriitori români de (re)descoperit toamna asta

Toamna asta, la Cărturești, ne îndreptăm privirea și telefoanele mobile asupra literaturii române contemporane. Pentru că dincolo de teritoriile umblate ale programei școlare se desfășoară o lume puțin explorată de cărți românești extraordinare. Când e ultima oară când ați citit una? Citeşte tot articolul

Obiecte și suflete fragile – „Poftă de ciocolată”, Care Santos

Care Santos (n. 1970) este una dintre cele mai importante scriitoare din Spania. Scrie (atât în catalană, cât și în spaniolă) romane, proză scurtă, poezie, literatură pentru adolescenți și pentru copii. După cum declara scriitoarea într-un interviu, de pe urma literaturii pentru copii câștigă mai mult decât din cea pentru adulți, din acest punct de vedere piața de carte din Spania fiind similară celei din România. Santos numără deja peste 40 de volume, multe traduse în numeroase limbi. În plus, este și fondatoarea Asociației tinerilor scriitori din Spania, a cărei președintă a fost pentru opt ani. Ar mai fi de adăugat că scrie cronică literară pentru El Mundo. Și are și trei copii. Citeşte tot articolul

Eroi banali, despre „Analfabeta care știa să socotească”, de Jonas Jonasson

În 2010, primul roman al lui Jonas Jonasson, Bărbatul care a împlinit 100 de ani şi a sărit pe fereastră, a fost cea mai vândută carte din Suedia. Ceea ce spune multe pentru o literatură dominată de romane polițiste și de nume precum Stieg Larsson, Camilla Läckberg, Åsa Larsson, Johan Theorin sau Håkan Nesser. Cartea a fost și ecranizată, dar mie nu mi-a plăcut prea tare filmul, mi s-a părut cam static. Citeşte tot articolul

Umorul imbatabil al lui Mark Twain în materiale proaspăt autentificate

Mark Twain nu avea 30 de ani când era jurnalist la San Francisco Chronicle (numit pe-atunci San Francisco Dramatic Chronicle), în birourile căruia scria 2.000 de cuvinte pe zi (articole sau scrisori, pentru care primea 100 de dolari pe lună), pe care le trimitea apoi cu trăsura în Virginia City, Nevada, la ziarul Territorial Enterprise. Era o perioadă tulbure pentru el, nu știa încotro s-o ia, profesional vorbind (faptul de a nu te fi decis asupra carierei pe care vrei s-o urmezi era intolerabil la 1865), bea mult și avea datorii. Citeşte tot articolul


„Lumea ca literatură. Amintiri”, de Ioan Groșan – povestioare cu umor și nostalgie

După ce am terminat Cad castane și castani. Amintiri de ieri și azi, de Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu, aveam așa o poftă mare de ceva asemănător... Eram într-un fel de sevraj. Dar carte ca aceea nu se mai găsește, s-o spunem drept. Așa că m-am uitat pe raftul cu cărți necitite (cele cuminți, care-și așteaptă rândul), să văd ce aș mai putea citi din colecția „Ego-grafii” a Editurii Polirom. Și, surpriză, îl descopăr pe Ioan Groșan cu noul său volum, Lumea ca literatură. Amintiri, apărut în noiembrie 2014, la Gaudeamus - de care, e drept, cam uitasem. Citeşte tot articolul

„Fetița care se juca de-a Dumnezeu”, de Dan Lungu – literatură de primă mână

„Fetița care se juca de-a Dumnezeu” (Editura Polirom, colecția „Fiction LTD”, 360 de pagini) este cel mai recent roman semnat de binecunoscutul scriitor român Dan Lungu, apărut la începutul lui octombrie și întâmpinat cu entuziasm de către cititorii literaturii acestuia (printre care mă număr, cu mândrie). Cartea aceasta te trece prin toate emoțiile posibile, de la bucuria de a descoperi un personaj principal copil, simpatic, plin de imaginație, tristețea de a vedea încercările prin care trece fetița în lipsa mamei, neputința, disperarea că nu poți face nimic, că ești un martor tăcut al evenimentelor, și până la a te amuza, a te înveseli, numai pentru a te năuci, tulbura și surprinde apoi. Citeşte tot articolul

Interviu cu Guillermo Arriaga: „Poveștile nu mor niciodată”

Guillermo Arriaga a fost oaspete al celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT 2014). A fost invitat să se întâlnească cu publicul român în cea de-a doua seară a festivalului, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, din Iași, însoțit de criticul literar român Marius Chivu, cel care i-a adresat acestuia multe întrebări bune. Oamenii s-au îndrăgostit imediat de scriitorul, scenaristul, regizorul și producătorul mexican. A fost senzația festivalului. Citeşte tot articolul

Portretul artistului ca tînăr cîine, proza poetului Dylan Thomas

Dylan Thomas (identificabil pentru cine ştie cît timp cu inubliabilul do not go gentle into that good night) a construit Portretul artistului ca tînăr cîine din zece povestiri care-şi adună conţinutul din experineţele directe ale lui Thomas, toate legate de vîrstele primelor descoperiri revelatorii: copilăria şi adolescenţa. Desigur, ele pot fi citite în orice ordine preferaţi, fără teamă că pierdeţi vreun fir care le ordonează (asta deşi există cîteva personaje şi peisaje recurente, dar fără ca ele să condiţioneze cursul lecturii).  Citite în ordine cronologică, ele lasă să se vadă o gradaţie a vîrstelor şi a transformărilor care îmbogăţeşte foarte mult experienţa de lectură. Citeşte tot articolul

Gustave Doré, maestrul imaginației

La Musée d'Orsay din Paris se va deschide pe 18 februarie  o super expoziție dedicată artistului francez de secol XIX, Gustave Doré. Se numește "Gustave Doré (1832–1883): Master of Imagination" și este prima retrospectivă complexă organizată până acum în cinstea artistului, care este cunscut astăzi mai ales pentru ilustrațiile sale la poveștile lui Charles Perrault, la fabulele lui La Fontaine, la poemele lui Dante (Infernul, Divina Comedie), precum și la Biblie sau texte de Cervantes, Milton, Shakespeare, Hugo, Balzac, Poe. Biblia ilustrată de el, spre exemplu, (publicată în 1865) a avut un succes extraordinar, apărând ulterior în aproximativ 700 de ediții și devenind astfel una dintre cele mai de succes cărți din lume. Citeşte tot articolul