
Film

Viy este o creație populară monstruoasă. Este numele pe care locuitorii din Mica Rusie îl dau regelui gnomilor, ale cărui pleoape sunt lungi până la pământ. Povestea care urmează provine din popor. Nu am făcut nici o schimbare, o reproduc așa cum am auzit-o, scria Nikolai Vasilievici Gogol în 1835, la începutul povestirii Viy din colecția de nuvele Mirgorod, inspirate din folclorul ucrainean. Citeşte tot articolul

Film: Kill Your Darlings, generația ‘beat’ la școală
Sunt mereu de părerea că odată ce ți-ai început cariera de actor cu un rol popular, iar dacă acel rol se mai și întinde pe o durată de 10 ani, trebuie să fii un actor al naibii - da' al naibii! - de bun ca să ștergi sau măcar să estompezi acea primă imagine pe care ochii publicului și-au făcut-o despre tine. Ani întregi, când mă uitam la DiCaprio, l-am văzut în rolul de băiețel sărac cu duhul din What's Eating Gilbert Grape. La fel, o să mai curgă multă apă pe Tamisa până când n-o să-l mai văd pe Daniel Radcliffe drept Harry Potter. Iar Daniel și stilul său de joc nu contribuie în nici un fel la treaba asta. Citeşte tot articolul

Scenariul lui Nabokov pentru Lolita lui Kubrick
În timp ce căutam informații despre scriitorii nemulțumiți de ecranizările volumelor lor, am dat peste scenariul lui Vladimir Nabokov pentru adaptarea pe marele ecran a Lolitei, în regia lui Stanley Kubrick. Sigur că mi-aminteam că el a scris scenariul, însă nu-mi imaginam că întreaga producție a filmului are o poveste atât de amplă și frumoasă în spate. Și, cu atât mai puțin, nu credeam că Nabokov a fost satisfăcut de versiunea lui Kubrick (mai ales că săptămâna aceasta chiar îmi era milă de el, fiind atât de neapreciată munca sa de regizor de către scriitori). Citeşte tot articolul

Film: Mood Indigo, Spuma zilelor lui Vian după fantezia lui Gondry
Spuma zilelor era singura carte de-a lui Vian din biblioteca alor mei când eram copil și, inevitabil, tata mi-a vârât-o sub nas: "ia de-o citește, e o carte foarte frumoasă și tristă" (nu, nu tristă în felul ăla). Mood Indigo a fost compusă de Duke Ellington în 1930, pentru o emisiune radiofonică, și s-a numit prima dată Dreamy Blues. Citeşte tot articolul

Cinci actori care au studiat literatura
Să zicem că la unii dintre ei ai putea intui o relație mai specială cu lumea cărților; felul în care privesc, vorbesc, interpretează un rol îți pare mai “bazat” și te face să te gândești inevitabil că oamenii ăștia citesc și altceva decât scenarii. E drept că faptul în sine de a fi actor te pune în temă, de multe ori, cu texte literare mai mult sau mai puțin cunoscute (mai ales când vine vorba de ecranizarea unor cărți de căpătâi). Dar în cazul unora e ceva mai mult, ceva ce nu ai cum să intuiești dacă nu arunci o privire în biografiile lor, unde descoperi că au studiat cândva literatura, unii mai temeinic, alții accidental. Am făcut de curiozitate asta cu câțiva actori cunoscuți și a fost surprinzător să aflu cât de mulți au la bază o astfel de pregătire. Citeşte tot articolul

10 scriitori nemulțumiți de ecranizări care mie mi-au plăcut
Bătălia cărți versus filme este perpetuă. Nu o vom relua astăzi, am mai dezbătut aspectul acesta cu alte ocazii și, oricum, parcă nu are finalitate. Ambele tabere au suficiente argumente. În schimb, am făcut o listă cu 10 scriitori nemulțumiți de ecranizări, toate celebre și suficient de vechi încât să le fi văzut toată lumea. Am menționat, de fiecare dată, ce motive au avut autorii pentru a le displăcea filmele în cauză - veți vedea, cele mai multe sunt atât de generale încât s-ar putea potrivi cu ușurință oricărei alte cărți/ altui film. În plus, le-am ales doar pe cele care mie mi-au plăcut foarte mult (atât cărțile, cât și filmele; de altfel, le analizez întotdeauna separat), cu o singură excepție: My Foolish Heart, după o nuvelă a lui Salinger, pe care n-am apucat să o văd, dar al cărei caz mi s-a părut interesant. Citeşte tot articolul

Maya Angelou: documentar în 2016, clipuri, scrisoare către ea tănără
Am mai spus-o și cu alte ocazii, Maya Angelou este una dintre cele mai faine scriitoare americane - deși, din păcate, este puțin mai dificil să o descoperim ca scriitoare de autobiografii, eseuri sau ca poetă din moment ce încă n-a fost tradusă la noi (habar n-am de ce, mi se pare o mare gafă). Eu am mai spicuit din poemele ei pe internet (bine că există!) și am mai citit fragmente, tot online, acolo unde le-am găsit. Citeşte tot articolul

Penny Dreadful: un serial horror de excepție cu o mulțime de personaje literare
În urmă cu o lună și jumătate descopeream, din întâmplare - așa cum se întâmplă cu toate lucrurile bune -, trailer-ul unui nou serial produs de o televiziune americană, Showtime (sigur vă sună cunoscută dacă sunteți amatori de seriale căci, printre altele, a produs Dexter, Californication, The Borgias, The Tudors, Homeland - doar pentru a numi câteva dintre cele foarte cunoscute). Penny Dreadful nu-mi spunea atunci nimic - habar n-aveam că-și trăgea titlul din publicațiile tipărite în foileton în Anglia secolului al XIX-lea, care conțineau povești scrise într-un stil literar senzaționalist, majoritatea capitole de proze scurte horror, tipărite în episoade (citiți mai multe despre acest gen de ficțiune comercială aici). Dacă aș fi știut toate acestea înainte să încep să urmăresc serialul, aș fi știut, a priori, cu ce voi avea de-a face. Citeşte tot articolul

Despre lumea lui Haruki Murakami
Haruki Murakami este poate unul dintre cei mai îndrăgiţi romancieri din ultimii ani. Romanele sale propun o lume aflată la graniţa dintre realitate şi fantastic, o lume fascinantă, intrigantă. Vă propun un documentar de o oră despre această lume a lui Murakami, ale cărei secrete sunt vânate de producătorul şi prezentatorul BBC Alan Yentob. Citeşte tot articolul

Adele sau atunci când albastrul e cea mai caldă și lesbi culoare
E greu să nu-ți placă ceea ce vezi în filmul Blue is the Warmest Color (La vie d'Adèle - titlul original), al lui Abdellatif Kechiche, un regizor de origine tunisiană, care oferă ceva mai mult decât spectacol erotic (scene fierbinți de sex între două femei) și anume: tandrețe în cea mai pură formă, iubire autentică, stări bipolare, dezamăgire în dragoste. Citeşte tot articolul

Recomandări TIFF pentru bookaholici
TIFF, unul dintre cele mai aşteptate festivaluri ale anului (este nu doar un eveniment legat de cinematografie, ci şi unul care începe tot mai mult să fie frecventat de oameni din toate sferele, care aleg să vină la Cluj pentru a-şi face concediul în timpul festivalului), a debutat vineri, pe 30 mai, pe o vreme destul de neplăcută atmosferei mult sperate de festival, dar cu evenimente şi filme la fel de diverse ca în ceilalţi ani. Din sutele de proiecţii şi evenimente, există cu siguranţă atracţii şi pentru bookaholici, iar în această listă de recomandări TIFF va oferi câteva sugestii pentru cei care sunt la Cluj la festival sau care plănuiesc să meargă pe parcursul acestei săptămâni. Citeşte tot articolul

Philip Roth Unleashed: ultima apariție a lui Philip Roth – documentar BBC
În noiembrie 2012, Philip Roth le spunea francezilor de la Les Inrockuptibles: To tell you the truth, I'm done (...). Enough is enough! I no longer feel this fanaticism to write that I have experienced in my life. Completa aceste afirmații succinte și de efect, care au făcut înconjurul lumii, cu mărturisirea că simte că se apropie de sfârșitul vieții și vrea să recitească volumele lui preferate și chiar cărțile sale, să vadă dacă și-a irosit viața scriind. Atunci ne întrebam și noi dacă Nemesis (2010) va fi ultimul său roman. Cel puțin până acum, am zice că Philip Roth s-a ținut de cuvânt, deși nu suntem prea fericiți cu decizia aceasta. Citeşte tot articolul

Analistul jungian Anthony Stevens la 80 de ani
Anthony Stevens, despre care am mai scris la Bookaholic, a împlinit, în 2013, venerabila vârstă de 80 de ani. Cu această ocazie, a fost realizat un documentar despre viaţa şi gîndirea acestui psihiatru din şcoala lui Jung, documentar pe care vi-l propun spre vizionare. Anthony Stevens, licenţiat al Universităţii Oxford, cu un doctorat în medicină şi două în psihologie, vorbeşte despre începuturile carierei sale, despre legăturile cu psihologia jungiană, despre cărţile pe care le-a scris, despre vis, despre arhetip, despre modul în care personalitatea umană se poate dezvolta folosind potenţialul arhetipal aflat în fiecare dintre noi. Citeşte tot articolul

Italo Calvino citind și o animație după o povestire de-a sa
Italo Calvino se numără printre scriitorii mei de suflet, unul dintre acei autori care m-au cucerit cândva în primul an de facultate, descoperiți cu totul și cu totul întâmplător pe rafturile prăfuite de la biblioteca de la Litere. L-am întâlnit pe Italo Calvino în Dacă într-o noapte de iarnă un călător - o carte care m-a fascinat, m-a amuzat, m-a făcut să mă simt complice și m-a determinat să-l citesc iar și iar - și de atunci am tot petrecut nopți albe și zile senine cu alte volume de-ale sale (Cavalerul inexistent - cronică aici; Cărarea cuiburilor de păianjen - cronică aici; Orașele invizibile; Iubiri dificile etc.), amintindu-mi exact în ce momente le-am citit, cât de soare sau cât de ploios era afară, cât de mult m-a distrat, cât de tristă sau entuziasmată am fost ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

Un video rar cu Lev Tolstoi
Lev Tolstoi devenise deja extrem de cunoscut în Rusia și nu numai (să nu uităm că i se propusese Premiul Nobel, pe care l-a refuzat, dat fiind că-și dorea să trăiască cât mai simplu, fără prea mulți bani) încă din timpul vieții. Așa se face că, odată cu primele filme, operatorii cinematografici și-au dorit să-l imortalizeze pe peliculă. Din fericire, deoarece altfel nu am fi avut ocazia să-l vedem pe marele scriitor rus. Citeşte tot articolul
