Featured

Constance. Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde

Biografia stufoasă a lui Constance Lloyd, soția greu încercată a lui Oscar Wilde, aduce atît de multe lucruri la lumină încît, chiar dacă ești, chiar dacă nu ești interesat de viața ei sau de a scriitorului cu care a împărțit  o bună parte din viață, tot rămîi cu foarte mult. Franny Moyle, autoarea cărții, a făcut muncă de biograf care nu se joacă: fiecare an despre care a putut găsi informații e refăcut din toate bucățelele pe care a reuşit să le pună cap la cap. Citeză scrisori, în special din bogata corespondență pe care Constance a păstrat-o cu fratele ei, Otho Holland Lloyd, jurnale ale cunoscuților, articole de presă, fragmente de memorialistică, însemnări de tot felul. Citeşte tot articolul


Balada alergătorului greu de mulțumit

Cred că, atunci când vine vorba despre citit, înţelegerea conform căreia cititul este egal cu urmăritul literelor pe hârtie e incorectă. Cred că adulţii care se plâng că tinerii din ziua de azi nu mai citesc pierd din vedere faptul că cititul in sine este la fel de interesant ca tabla înmulţirii: un efort care nu generează, în sine, nici o bucurie. Cred ca importante pentru copii, importante pentru toată lumea, de fapt, sunt poveştile. Şi cred că poveştile pot fi urmărite pe un ecran, spuse la gura sobei sau ascultate într-o cască, la fel de bine ca atunci când sunt citite într-o carte. Citeşte tot articolul

Cinci scriitoare și cinci personaje feminine – Despre feminitate din perspectivă feminină

Încă din copilărie, de la primele cărți pe care le citim, e destul de ușor să găsim un pattern al personajelor feminine în contrast cu cele masculine: personajele feminine, în literatura „clasică”, sunt adesea caracterizate de gingășie, sensibilitate etc., în principiu atribute ale celor care sunt în linia secundă de acțiune, ele acționează indirect, învăluit, prin stratageme ale „feminității”: seducție, farmec, chiar înșelătorie. Așadar, mă bucur când descopăr cărți în care personajele feminine sunt agentul principal, cel care „face acțiunea” și nu este doar elementul secund sau, chiar dacă rămâne în prim-plan (vezi Tess d’Urbervilles sau chiar doamna Bovary), este supus clișeelor bine-cunoscute, de tipul „eternul feminin” sau „misterul feminin”. Dar la fel cum în gramatică uzul ajunge să facă norma, și în literatură aspectele sociale determină o anume reflectare literară a tipurilor umane, iar acum cred că prezența femeilor în aproape toate domeniile, inclusiv în cele destinate nu până demult doar bărbaților, a dus ca în literatură să se nască personaje feminine îndrăznețe, a căror interioritate apare în toată complexitatea ei. Citeşte tot articolul

Lecturile de vacanță obligatorii pentru școală – o sabie cu două tăișuri + cum am devenit cititoare

Parcă a trecut un secol de când primeam, la sfârșitul lui iunie, foi cu lecturile de vacanță obligatorii pentru școală. Acum sigur că mi-aduc aminte de ele cu drag, dar atunci erau realmente un chin - și nu neapărat titlurile, cărțile pe care le aveam de citit propriu-zis, ci caietul de lecturi care trebuia predat în prima săptămână de școală, caiet verificat la sânge de domnii și doamnele profesoare de română, și pe care primeam, de cele mai multe ori, prima notă la limba și literatura română pe anul școlar în curs. Așa că ultimele săptămâni de vară erau mereu cele care mă torturau: nu conta cât de frumoasă fusese vacanță căci, cu puțin timp înainte de a se termina, trebuia să mă apuc să fac povestiri ale cărților pe care le avusesem de citit, caracterizări de personaje, eseuri peste eseuri, să scot citatele preferate din lecturile respective (asta era cea mai ușoară și plăcută îndeletnicire, o făceam oricum, pentru mine) ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

„Pacea este țara mea.” Interviu cu Sorj Chalandon

Sorj Chalandon, câştigătorul Premiului Liste Goncourt – Le Choix Roumain (și al Premiului Goncourt des lycéens) pentru romanul Al patrulea zid, a fost invitatul Institutului Francez şi al Editurii Humanitas Fiction la Bookfest 2014. Romanul a apărut  în colecţia „Raftul Denisei“ la Humanitas Fiction, în traducerea lui Doru Mareș.  Sorj Chalandon s-a născut la 16 mai 1952 în Tunis, iar din 1973 până în 2007 a fost reporter, apoi redactor-şef adjunct la Libération, corespondent de război din zone precum Liban, Iran, Irak sau Afganistan, experiență care se regăsește și în scierile sale literare. În Al patrulea zid, Sam, un evreu grec, regizor, refugiat în Franța, are un vis utopic, de a pune în scenă Antigona lui Jean Anouilh în timpul războiului din Liban, gest care ar trebui să pună războiul între paranteze măcar o perioadă scurtă. Eșuează, dar prietenul său, studentul Sam, vrea să-i îndeplinească această ultimă dorință, indiferent care ar fi consecințele. Am stat de vorbă cu Sorj Chalandon despre experiența sa în calitate de corespondent de război, despre posibilitatea artei de a schimba ceva concret, dar și despre noțiunile de război și pace în prezent. Citeşte tot articolul

Interviu: Elizabeth Gilbert despre Semnătura tuturor lucrurilor – “Am crezut dintotdeauna că orice femeie are nevoie să își exprime vocația”

  În 2006, americanca Elizabeth Gilbert publica „Eat Pray Love” – Mănâncă, Roagă-te, Iubește (Editura Humanitas), roman bazat pe experiența anului sabatic pe care l-a petrecut în Indonesia, India și Italia și în care vorbea despre spiritualitate, dragoste și regăsirea sinelui, și care devenea un fulminant bestseller internațional. Tradus în peste 30 de limbi și cu peste zece milioane de exemplare vândute, „Mănâncă Roagă-te Iubește” a fost ecranizat în 2010 cu actorii Julia Roberts și Javier Bardem în rolurile principale. Citeşte tot articolul

raluca feher

Interviu: Raluca Feher despre America dezgolită de la brâu în jos

Raluca Feher a scris o carte, America dezgolită de la brâu în jos pe numele ei, la a cărei lectură ne vine tuturor să ne luăm lumea în cap. La propriu. Raluca, deși ocupată să fie director de creație la Cap, a călătorit de colo-colo un an în America de Sud și s-a întors de acolo cu o mulțime de istorii haioase care s-au transformat într-o carte la care râzi până-ți dau lacrimile, dar care spune și multe alte povești în subtext, o carte scrisă cu mult nerv și cu multă ironie. Nu e o carte clasică de călătorii, ci notițele foarte literare ale unui om cu un spirit de observație extrem de ascuțit, cu un limbaj uneori tăios și cu o inventivitate lingvistică mereu plină de surprize surprize. Am întrebat-o pe Raluca Feher mai multe despre carte, despre cum a pelcat și cum s-a întors, despre cum a scris și despre cum este pentru un om dintr-o industrie atât de agitată ca advertising-ul să plece și să scrie. Citeşte tot articolul

(Inchis) O fotografie cu tine citind îți aduce vouchere de la Cărturești și o ședință foto de la Uncle Jeb!

Împreună cu prietenii de la Cărturești și Uncle Jeb Studio, ne-am gândit să-i premiem pe cei care îi inspiră pe ceilalți să citească mai mult prin fotografiile lor. Fotografiile cu oameni citind, mai ales când îți sunt prieteni sau modele, îi inspiră și pe alții să citească. Îți dai seama că ai timp, că poate nu ți-ar fi trecut prin cap să citești în poziția aia incomodă, te inspiră relaxarea pe care o exprimă o poză cu cineva citind la mare sau determinarea de a citi în metrou la o oră aglomerată. Și poate data viitoare nu mai uiți să pui o carte în bagajul de călătorie. Citeşte tot articolul

andrew solomon

Interviu: Andrew Solomon – “E foarte important pentru mine să pot scoate la lumină frumosul ascuns în noroiul disperării”

Andrew Solomon este autorul celei mai cunoscute cărți despre depresie, Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, un volum tulburător, unde traumele personale ale autorului sunt integrate într-un eseu fascinant și foarte bine documentat despre această boală (mai multe despre carte și despre Andrew Solomon găsiți aici). A fost printre textele finaliste pentru Pulitzer, a câștigat National Book Award în SUA și a fost tradusă în peste 20 de limbi. Andrew Solomon a fost prezent în România pentru lansarea cărții Demonul amiezii, iar experiența de aici, despre care mărturisește că l-a întristat profund, este povestită într-un articol în The New Yorker. În curând, va apărea în limba română și noua sa carte, Far from the tree: Parents, children and the search for identity, o analiză profundă a ceea ce înseamnă acum noțiunea de familie cu toate provocările ei. Ne bucurăm foarte mult că Andrew Solomon ne-a făcut onoarea de a ne răspunde la câteva întrebări și că ne-a vorbit despre carte, cum a fost ea scrisă și cum a fost primită, despre depresie, cunoaștere, frumos și, mai ales, despre iubire. Citeşte tot articolul

10 scriitori nemulțumiți de ecranizări care mie mi-au plăcut

Bătălia cărți versus filme este perpetuă. Nu o vom relua astăzi, am mai dezbătut aspectul acesta cu alte ocazii și, oricum, parcă nu are finalitate. Ambele tabere au suficiente argumente. În schimb, am făcut o listă cu 10 scriitori nemulțumiți de ecranizări, toate celebre și suficient de vechi încât să le fi văzut toată lumea. Am menționat, de fiecare dată, ce motive au avut autorii pentru a le displăcea filmele în cauză - veți vedea, cele mai multe sunt atât de generale încât s-ar putea potrivi cu ușurință oricărei alte cărți/ altui film. În plus, le-am ales doar pe cele care mie mi-au plăcut foarte mult (atât cărțile, cât și filmele; de altfel, le analizez întotdeauna separat), cu o singură excepție: My Foolish Heart, după o nuvelă a lui Salinger, pe care n-am apucat să o văd, dar al cărei caz mi s-a părut interesant.  Citeşte tot articolul

Oana Boca Stanescu

Do judge a book by its cover(s)! Uneori, se poate și așa

După 6 ani de FILB, mi-e aproape imposibil să împart scriitorii pe naţionalităţi. Consider că, mai curînd, putem vorbi despre autori contemporani, pentru care provocările sînt, în mare parte, aceleaşi. Iar dacă, în ceea ce îi priveşte pe scriitorii consacraţi, o eventuală analiză a acestei afirmații e uşor mai complicată, cînd vine vorba despre debutanţi, toți specialiștii în Marketing & Comunicare vor fi de acord cu mine, cred, cînd spun că e la fel de complicat să lansezi un autor nou, indiferent dacă e vorba de scena literară londoneză sau de cea dîmboviţeană. Citeşte tot articolul

Interviu cu Andrew Cowan

Interviu cu Andrew Cowan: „Personajele noastre au ADN-ul nostru”

Andrew Cowan este un scriitor britanic care predă cursuri de creative writing la Universitatea East Anglia. Totodată, este și directorul departamentului de creative writing din cadrul aceleiași universități. Cartea sa de debut, Porcul, a fost tradusă la noi în 2009, de Ruxandra Ana, și a fost publicată la Editura Leda. Cu acest roman, autorul britanic a câștigat numeroase premii, dintre care amintim Betty Trask Award, Sunday Times Young Writer of the Year Award, Authors’ Club First Novel Award, Scottish Arts Council Book Award și Ruth Hadden Memorial Award. Cel mai recent volum al lui Cowan se numește Worthless men și a apărut în 2013.  Citeşte tot articolul

Șapte cărți care m-au torturat – din copilărie până în prezent

Torturat în sensul peiorativ, adică volume care m-au chinuit, într-un fel sau altul - fie că le-am înghițit cu greu, fie că le-am abandonat și asta mă obsedează și acum, că le-am citit prea devreme sau prea târziu, că nu voiam să le citesc, dar a trebuit s-o fac, că m-au dezamăgit sau mi-au creat anumite neplăceri. În ”meseria” de cititor nu cred să existe cineva care să nu fi fost bântuit, ros de remușcări, căruia să nu-i fie rușine că n-a citit vreo capodoperă sau a citit-o din două în două pagini, care să nu regrete vreo carte sau vreun autor pe care l-a ratat etc.  Citeşte tot articolul