Featured

Arta poate învinge războiul? – Al patrulea zid de Sorj Chalandon

Sorj Chalandon – prezent la Bookfest în iunie, cu ocazia publicării în limba română a romanului său Le quatrième mur (Grasset & Fasquelle, 2013)/ Al patrulea zid (traducere de Doru Mareş, Humanitas Fiction, 2014), care a obţinut Prix Goncourt des lycéens (2013) şi Premiul Liste Goncourt – Le Choix roumain – a fost multă vreme jurnalist la cotidianul Libération, iar apoi, din 2009, la săptămânalul satiric Le Canard enchaîné. Citeşte tot articolul

Niveluri de viață, de Julian Barnes – o lectură intensă, despre dragoste, pierdere și durere

Acum ceva timp îmi manifestam entuziasmul în ceea ce privea apariția unei noi cărți semnate de Julian Barnes: Niveluri de viață – în traducerea lui Radu Paraschivescu, publicată în colecția Babel la Editura Nemira. Această noutate editorială este o surpriză cu atât mai plăcută cu cât volumul a fost publicat, în original (Levels of life), chiar anul trecut. Așadar, neîntârzierea traducerii mi s-a părut o veste excelentă. Și abia așteptam să pun mâna pe micuța bijuterie (spun micuță pentru că volumul este subțirel – 120 de pagini). Iar când am făcut-o, l-am iubit și mai mult pe Barnes. Citeşte tot articolul

Interviu cu Mihai Radu: ”E cumva împotriva literaturii să rezumi ficțiunea. Ori e toată, ori nu e deloc”

Gata, așteptarea voastră, a mea (a noastră, ce să mai!), a luat sfârșit. Avem interviu cu Mihai Radu :). Cum care Mihai Radu, dom'le? Jurnalistul de la Cațavenciicel care a scris, în tandem cu Simona Tache, bestseller-ul Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut și apoi a ieșit solo la scenă deschisă cu Sebastian, ceilalți și-un cîine (Polirom, 2014), pentru care noi l-am aplaudat, ne-a plăcut. V-am dat zece motive pentru care trebuie să citiți romanul acesta, v-am și spus c-am făcut nopți albe cu el (romanul, d'oh), am și aflat pentru voi pe unde îi place scriitorului să bea o cafea sau o bere, așa că nu aveți nicio scuză să nu fi citit cartea (bine, vă mai dăm o șansă, știm c-ați fost ocupați: weekend-ul ăsta toată lumea citește Sebastian, ceilalți și-un cîine, da? :) ) sau să nu fi auzit de domnul scriitor în cauză.  Citeşte tot articolul

Marea cea mare. O istorie umană a Mediteranei, de David Abulafia. O carte-expediţie

Marea cea mare. O istorie umană a Mediteranei este o istorie care impresionează ca amploare şi care se ocupă de viaţa popoarelor care au trăit, s-au războit sau au intrat în relaţii de comerţ şi schimb  în jurul Mării Mediterane. De la navigatorii greci și fenicieni, istoricul avansează către episoade cu cruciaţi şi navigatori temerari, cu bătălii decisive, cu negocieri „murdare“ cu piraţii sau cu expediţii navale care au pus în contact trei continente. Cartea lui David Abulafia oferă o plajă spectaculoasă  de informaţii,  planşe, hărţi şi imagini cu nenumărate relicve arheologice, plus analize minuțioase ale unor crize și contexte politice în perpetuă mișcare. Citeşte tot articolul

John Fowles, Jurnale

Jurnale de John Fowles – Un scriitor foarte sincer și introvertit

Întotdeauna mi-au plăcut mărturisirile scriitorilor despre stările prin care trec atunci când scriu, despre paginile nereușite, lipsa de inspirație, momentele de extaz, fobiile, viziunile lor – adică, despre miile de aspecte care definesc incredibila, continua lor trudă de a concepe o carte. Jurnale de John Fowles (1926-2005) – autorul romanelor "Magicianul", "Iubita locotenentului francez", "Colecționarul" (toate ecranizate) - este una din cărțile care îți satisfic aceste curiozități cu vârf și îndesat. Citeşte tot articolul

Cel mai spectaculos joint-venture din istoria agențiilor literare

S-a petrecut în urmă cu mai puțin de o lună, mai exact, pe 27 mai, în ziua în care „La Mamá Grande” și „Șacalul” au admis că parcă și-ar cam da mîna. Sau, pentru cei care nu sunt atît de intimi cu nick-name-urile din lumea publishingului de carte internațional, întîmplarea s-a petrecut în ziua în care Carmen Balcells Literary Agency din Barcelona – cea mai importantă agenție pentru piața de de carte de limbă spaniolă, ce are în portofoliu autori precum Gabriel García Márquez, Mario Vargas Llosa, Camilo José Cela, Pablo Neruda, Miguel Ángel Asturias sau Isabel Allende – și Andrew Wylie International Agency – agenția-titan pentru piața anglo-saxonă, cu sedii la New York și Londra și un portofoliu impresionant, o listă care include nume precum Salman Rushdie, Philip Roth, Saul Bellow, Vladimir Nabokov, Orhan Pamuk, Amos Oz sau Mo Yan – comunicau oficial (la capătul unei perioade presărate cu nenumărate speculații) că au ales să fuzioneze, urmînd să devină Balcells-Wylie Agency. Citeşte tot articolul

Ce cărți să citim în timpul Campionatului Mondial de Fotbal

Încep cu o mărturisire: nu sunt microbistă. Nu atingeți încă, vă rog, butonașul cu X din colțul paginii :). Mă uitam foarte mult în copilărie la meciurile de fotbal, mai ales la cele în care juca echipa națională a României. Și asta pentru că toată lumea o făcea, nu exista altceva în program. Mi-aduc aminte că eram foarte atașată de Gică Popescu, Hagi, Lăcătuș și alții, ale căror nume nu le mai știu - aveam o fotografie A4 cu ei pe dulapul din bucătărie și mă lăudam, la vremea respectivă, tuturor rudelor sau prietenilor care ne treceau pragul că-i știam pe toți jucătorii din imagine. La ceva timp după aceea, din diferite motive, m-am depărtat și n-am mai urmărit meciuri de fotbal (mă interesau alte sporturi). Însă, cumva, fotbalul mi-a rămas în minte ca un sport frumos care apropie oamenii.   Citeşte tot articolul

Aventurile scriitorului Popescu – Rachețul gentilom

— E din inimă, să știi, spune Popescu, privindu-l în ochi pe redactor. Am pus în carte tot ce am eu mai bun, mai frumos. Am recitit și, nu că vreau să mă laud, e cel mai bun lucru pe care l-am scris vreodată. — Mda, zice și redactorul, cu voce albă. Așa mi-ai zis și anul trecut. Era cel mai bun, evăr. Sau mă înșel? Ba nu, nu mă înșel. — Anul trecut? Popescu se strîmbă, nemulțumit. Anul trecut nu se pune. De altfel, mi l-ai respins. Bine mi-ai făcut, deși… Redactorul își coboară ochelarii de pe nas și îl privește în ochi pe domnul autor, ridicînd o sprînceană. — Mi-ai zis atunci – rostește el rar – să mor, m-ai blestemat pînă la a șaptea spiță, m-ai reclamat că sînt șeful conspirației mondiale, m-ai șters de pe Feisbuc, te-ai jurat c-ai să tocmești niște racheți să mă ciumpăvească – exact așa ai zis – și că ai să mă urmărești pînă la capătul… — Hai, mă, rachețu' era personajul negativ… — Știu, știu, patru clase, un geniu, ascultă Bach, își jupoaie victimele, are, adică avea cont în Elveția și acces la Cartea morților tibetani, căuta în gunoaie, se cazase la Hilton, dona bani pe internet copiilor autiști, făcea sex sălbatic cu eroina… — Nu, nu, nu! Ăla nu era sex sălbatic. Era cu perversiuni. O mare diferență! Un personaj negativ nu știe să iubească sălbatic. Sufletele damnate sînt blestemate… — Mda, așa e cu damnații. Sînt blestemați. Pentru că au avut o copilărie nefericită. Sărac lipit, într-un sat neelectrificat din nordul Moldovei sovietice, uitat de lume. Unde mai pui că fusese abuzat de mătușa Evita. — Elvira. Bogătașa. Cea care îl și inițiază în amorul tantric, fără voia lui. — Mda, și băiețelul cu cele patru clase ale lui s-a apucat, brusc, de crime. De aia îi plăcea Bach, am înțeles perfect… Ca să-l calmeze. Cu toate astea, avea o aură, iar cînd a întîlnit-o pe Francesca… — Francisca… — Da, avea o aură violacee, pe care numai ea o vedea. — N-ai înțeles! Era corpul astral. — Ba da, am înțeles. Mi l-ai descris pe treizeci de pagini, apoi regimul vegan și toate benficiile. L-am găsit pe net. Apoi l-ai abandonat, trei sute de pagini mai tîrziu, în Venezuela, pentru a treisprezecea zodie. Aia de dincolo de Pluto. Cînd cu extratereștrii. La sfîrșit, rachețu' regretă un capitol întreg, își amintește de copilăria lui nefericită și se căiește. Prin urmare dăruiește mănăstirii toată averea din Elveția. Dezvăluie poliției capii Mafiei și se călugărește. Corect? Tăcere. — Ce? – întreabă Popescu. — Nimic. Să vedem cum e ăsta. Dacă ăla a fost tot ce ai dat mai bun anul trecut, înseamnă că anu' ăsta ai dat lovitura. Dă-mi o lună răgaz. Și palma redactorului se pune liniștită pe manuscrisul gros. (va urma)

Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară de Andreea Răsuceanu

Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară de Andreea Răsuceanu este o carte ce propune un nou unghi de abordare a literaturii lui Mircea Eliade, pornind de la o disciplină mai recentă în ştiinţele umane: geografia literară. Folosind conceptele propuse de geografia literară, autoarea chestionează legăturile care există între spaţiul geografic şi spaţiul literar – în cazul lui Mircea Eliade, între Bucureştiul aşa-zicând real şi Bucureştiul ficţional, spaţiu recurent – în varianta lui de oraş modern sau de spaţiu mitic –, atât de prezent în literatura lui Eliade. Citeşte tot articolul

interview with David Vann

Interviu cu David Vann: ”Cred că toate cărțile mele analizează sau critică bărbații, într-un fel sau altul”

David Vann este un scriitor american de succes, cărțile sale (Legend of a Suicide, Caribou Island, Dirt, Goat Mountain, Last Day On Earth: A Portrait of the NIU School Shooter şi A Mile Down: The True Story of a Disastrous Career at Sea) fiind traduse în douăzeci de limbi și aflându-se în topul celor mai bune volume ale anului în țările respective. În cariera sa literară de până acum, a obţinut patru burse literare (Guggenheim, National Endowment for the Arts, Wallace Stegner şi John L’Heureux) și cincisprezece premii internaţionale, printre care şi cele pentru cel mai bun roman străin în Franţa şi în Spania (Prix Médicis étranger şi Premi Llibreter). A scris pentru mai multe publicații importante - Esquire, Men’s Journal, The Sunday Times, The Observer, The Guardian, The Sunday Telegraph, The Financial Times, Elle UK, Writer’s Digest etc.- și predă la Universitatea Warwick din Anglia. Citeşte tot articolul

lista de carti romanesti foarte faine

Șapte cărți românești cu care am făcut nopți albe în ultimele luni

Ar fi frumos și tentant să mă las pradă amintirilor din copilărie, să încep să vă povestesc despre cum am făcut eu nopți aproape albe (doar eram mică, iar două ore de citit peste ora de somn era o aventură) cu CireșariiTom SawyerInimă de copilCăpitan la 15 aniCei trei mușchetariRobinson Crusoe ș.a.m.d. Sau să vă spun despre momentele din timpul liceului, când ronțăiam pe bandă rulantă, cu o lanternă pe sub pătură cărți românești, Romanul adolescentului miopJuventus și alte poemePatul lui Procust, Cartea amăgirilor, OrbitorDicționarul onomasticDespre îngeri (din care acum sunt convinsă că n-am înțeles nimic), Muzici și faze etc., dar și seria Harry Potter sau De ce iubim femeileAlchimistul, Veronika se hotărăște să moarăCodul lui da Vinci ș.a. Citeşte tot articolul

Zece cărţi pentru vacanţa mare

Bagajul cu cărțile pentru vacanța e cel mai greu de făcut. Era să pierd trenul odată, tot holbîndu-mă, pierdută, în fața micului turn pe care aveam de gînd să-l bag în geamantan (geamantan, nu rucsac) și să plec cu el la mare, cu el și cu nimeni altcineva. Dacă e greu să-l fac pentru mine, să-l propun și altcuiva e, pe deasupra și rușinos, cumva. O fac totuși pentru că mă gîndesc că există măcar cîteva cărți care ar putea fi luate în vizor, ca alternativă la selecția fiecăruia, cărți care își merită și ele secunda lor de glorie, în care un cititor le recomandă unui alt cititor. O mai fac și pentru că mie îmi place să mă uit în bibliotecile altora, să le umblu prin rafturi, să trag cu ochiul la ce citesc, străini sau prieteni. Și îmi imaginez că nu sînt singura. Citeşte tot articolul

Anchetă: Ce baruri și cafenele frecventează 15 scriitori români

Scriind, în urmă cu ceva timp, despre baruri, cafenele și restaurante celebre, pe urmele scriitorilor din lumea largă, dar și de la noi, din epocile trecute, sau despre terasele la care mergem să citim, ne-am dat seama că nu știm mai nimic despre locurile unde merg, se simt bine, se întâlnesc cu prietenii, scriu, beau ș.a.m.d. scriitorii români. Curioși din fire, noi, cititorii pasionați, ne-am apucat să întrebăm în stânga și-n dreapta. Din fericire, întrebarea a fost foarte bine primită; așa am aflat ce baruri și cafenele frecventează (sau nu) cincisprezece scriitorii români, atât dintre cei cunoscuți, cât și dintre cei debutanți. Ne-au răspuns: Mihai Radu, Andra Rotaru, Marius Chivu, Lavinia Braniște, Vlad L. Tăușance, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Suceavă, Dan Coman, Diana Bădica, Andrei Dósa, Elena Vlădăreanu, Adrian Teleșpan, Veronica D. Niculescu, Vasile Ernu, Luca Dinulescu. Alte comentarii sunt de prisos :). Lectură plăcută! Citeşte tot articolul

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism este un volum colectiv, coordonat de Dan Lungu și de Amelia Gheorghiță, care colectează texte despre consumul cultural din comunism. Dan Lungu anunță în prefața volumului că miza nu a fost una literară, ci de documentare a unor practici ce țin de o anumită perioadă. Cu puțin excepții (Andreea Răsuceanu, Luminița Corneanu, Dan Doboș sau Dumitru Ungureanu), volumul nu are contributori celebri. Ce i-a interesat pe cei care au conceput cartea a fost să strîngă mărturii ale oamenilor obișnuiți, care pot împărtăși experiențe culturale interesante sau semnificative pentru perioada comunistă. Citeşte tot articolul