
Literatură română

Vineri seara, pe 27 iunie, mă îndreptam grăbită spre Godot Cafe-Teatru. Am ajuns așa cum rar o fac, la ora 22:00 fix, chiar când trebuia să înceapă spectacolul - am avut noroc, a fost o întârziere de douăzeci de minute, așa că am avut timp să-mi trag sufletul. M-am așezat pe locul indicat și am așteptat, cuminte și, în același timp nerăbdătoare, să intru în laboratorul Iubitafizica. Cincizeci de minute mai târziu, când minunea de spectacol s-a încheiat, m-am bucurat că m-am numărat printre cei peste o sută de spectatori. Unora o să vi se pară siropos, dar eu simt că am avut o întâlnire magică. Citeşte tot articolul

Şase cărţi indie de poezie contemporană românească
Cred că poezia se cam citește în cercul poeților și printre cei care vor la rîndul lor s-o scrie. O mai citesc criticii și am convingerea că asta e tot. Are un statut al frecventării marginal și o faimă proastă. Citeşte tot articolul

Interviu cu Mihai Radu: ”E cumva împotriva literaturii să rezumi ficțiunea. Ori e toată, ori nu e deloc”
Gata, așteptarea voastră, a mea (a noastră, ce să mai!), a luat sfârșit. Avem interviu cu Mihai Radu :). Cum care Mihai Radu, dom'le? Jurnalistul de la Cațavencii, cel care a scris, în tandem cu Simona Tache, bestseller-ul Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut și apoi a ieșit solo la scenă deschisă cu Sebastian, ceilalți și-un cîine (Polirom, 2014), pentru care noi l-am aplaudat, ne-a plăcut. V-am dat zece motive pentru care trebuie să citiți romanul acesta, v-am și spus c-am făcut nopți albe cu el (romanul, d'oh), am și aflat pentru voi pe unde îi place scriitorului să bea o cafea sau o bere, așa că nu aveți nicio scuză să nu fi citit cartea (bine, vă mai dăm o șansă, știm c-ați fost ocupați: weekend-ul ăsta toată lumea citește Sebastian, ceilalți și-un cîine, da? :) ) sau să nu fi auzit de domnul scriitor în cauză. Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: noutăți editoriale, traduceri și premii
Ne pasă și suntem interesați, bookaholici fiind, de tot ce mișcă în industria de carte din România. Vrem să fim la curent cu cele mai noi apariții editoriale, cu turneele literare ale scriitorilor români, cu cele mai prospete traduceri (la noi sau peste hotare), cu invitații festivalurilor de literatură de la noi și din afară etc. Pe scurt, cu știrile (și zvonurile :) ) culturale. Așa că ne-am gândit să creăm o nouă rubrică (săptămânală sau bilunară, în funcție de fluxul de știri) pentru a vorbi despre toate acestea. Sperăm să vă placă și, mai presus de asta, să vă informeze în legătură cu tot ce se întâmplă în literatura română contemporană. Citeşte tot articolul

4 uși și alte povestiri, de A.G. Billig – o carte și o poveste de vară cu un happening
Am cunoscut-o pe A.G. Billig la FILIT Iași, pur întâmplător, chiar în ziua în care pleca de la festival. Atunci îmi povestise, pe scurt, despre cartea ei de debut, 4 uși și alte povestiri (Editura Data Group, 2013), volum pe care îl publicase mai întâi în limba engleză, în 2012, la MP Publishing, în Douglas, Marea Britanie. Cum reușise? Simplu: avusese curajul să meargă la London Book Fair și să-și caute, pe cont propriu, un agent literar - la noi fusese refuzată de unele edituri din pricina faptului că proza scurtă nu se citește, nu se vinde etc. etc., știți care este situația. Sigur că îmi stârnise curiozitatea, însă, cum se întâmplă de obicei, odată ajunsă la București, am plonjat în tot felul de alte urgențe și am uitat. Acum puțin timp am ajuns atât la carte, cât și la happening-ul pe care autoarea l-a pus la cale. Citeşte tot articolul

Aventurile scriitorului Popescu – Rachețul gentilom
— E din inimă, să știi, spune Popescu, privindu-l în ochi pe redactor. Am pus în carte tot ce am eu mai bun, mai frumos. Am recitit și, nu că vreau să mă laud, e cel mai bun lucru pe care l-am scris vreodată. — Mda, zice și redactorul, cu voce albă. Așa mi-ai zis și anul trecut. Era cel mai bun, evăr. Sau mă înșel? Ba nu, nu mă înșel. — Anul trecut? Popescu se strîmbă, nemulțumit. Anul trecut nu se pune. De altfel, mi l-ai respins. Bine mi-ai făcut, deși… Redactorul își coboară ochelarii de pe nas și îl privește în ochi pe domnul autor, ridicînd o sprînceană. — Mi-ai zis atunci – rostește el rar – să mor, m-ai blestemat pînă la a șaptea spiță, m-ai reclamat că sînt șeful conspirației mondiale, m-ai șters de pe Feisbuc, te-ai jurat c-ai să tocmești niște racheți să mă ciumpăvească – exact așa ai zis – și că ai să mă urmărești pînă la capătul… — Hai, mă, rachețu' era personajul negativ… — Știu, știu, patru clase, un geniu, ascultă Bach, își jupoaie victimele, are, adică avea cont în Elveția și acces la Cartea morților tibetani, căuta în gunoaie, se cazase la Hilton, dona bani pe internet copiilor autiști, făcea sex sălbatic cu eroina… — Nu, nu, nu! Ăla nu era sex sălbatic. Era cu perversiuni. O mare diferență! Un personaj negativ nu știe să iubească sălbatic. Sufletele damnate sînt blestemate… — Mda, așa e cu damnații. Sînt blestemați. Pentru că au avut o copilărie nefericită. Sărac lipit, într-un sat neelectrificat din nordul Moldovei sovietice, uitat de lume. Unde mai pui că fusese abuzat de mătușa Evita. — Elvira. Bogătașa. Cea care îl și inițiază în amorul tantric, fără voia lui. — Mda, și băiețelul cu cele patru clase ale lui s-a apucat, brusc, de crime. De aia îi plăcea Bach, am înțeles perfect… Ca să-l calmeze. Cu toate astea, avea o aură, iar cînd a întîlnit-o pe Francesca… — Francisca… — Da, avea o aură violacee, pe care numai ea o vedea. — N-ai înțeles! Era corpul astral. — Ba da, am înțeles. Mi l-ai descris pe treizeci de pagini, apoi regimul vegan și toate benficiile. L-am găsit pe net. Apoi l-ai abandonat, trei sute de pagini mai tîrziu, în Venezuela, pentru a treisprezecea zodie. Aia de dincolo de Pluto. Cînd cu extratereștrii. La sfîrșit, rachețu' regretă un capitol întreg, își amintește de copilăria lui nefericită și se căiește. Prin urmare dăruiește mănăstirii toată averea din Elveția. Dezvăluie poliției capii Mafiei și se călugărește. Corect? Tăcere. — Ce? – întreabă Popescu. — Nimic. Să vedem cum e ăsta. Dacă ăla a fost tot ce ai dat mai bun anul trecut, înseamnă că anu' ăsta ai dat lovitura. Dă-mi o lună răgaz. Și palma redactorului se pune liniștită pe manuscrisul gros. (va urma)

Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară de Andreea Răsuceanu
Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară de Andreea Răsuceanu este o carte ce propune un nou unghi de abordare a literaturii lui Mircea Eliade, pornind de la o disciplină mai recentă în ştiinţele umane: geografia literară. Folosind conceptele propuse de geografia literară, autoarea chestionează legăturile care există între spaţiul geografic şi spaţiul literar – în cazul lui Mircea Eliade, între Bucureştiul aşa-zicând real şi Bucureştiul ficţional, spaţiu recurent – în varianta lui de oraş modern sau de spaţiu mitic –, atât de prezent în literatura lui Eliade. Citeşte tot articolul

Șapte cărți românești cu care am făcut nopți albe în ultimele luni
Ar fi frumos și tentant să mă las pradă amintirilor din copilărie, să încep să vă povestesc despre cum am făcut eu nopți aproape albe (doar eram mică, iar două ore de citit peste ora de somn era o aventură) cu Cireșarii, Tom Sawyer, Inimă de copil, Căpitan la 15 ani, Cei trei mușchetari, Robinson Crusoe ș.a.m.d. Sau să vă spun despre momentele din timpul liceului, când ronțăiam pe bandă rulantă, cu o lanternă pe sub pătură cărți românești, Romanul adolescentului miop, Juventus și alte poeme, Patul lui Procust, Cartea amăgirilor, Orbitor, Dicționarul onomastic, Despre îngeri (din care acum sunt convinsă că n-am înțeles nimic), Muzici și faze etc., dar și seria Harry Potter sau De ce iubim femeile, Alchimistul, Veronika se hotărăște să moară, Codul lui da Vinci ș.a. Citeşte tot articolul

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism
Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism este un volum colectiv, coordonat de Dan Lungu și de Amelia Gheorghiță, care colectează texte despre consumul cultural din comunism. Dan Lungu anunță în prefața volumului că miza nu a fost una literară, ci de documentare a unor practici ce țin de o anumită perioadă. Cu puțin excepții (Andreea Răsuceanu, Luminița Corneanu, Dan Doboș sau Dumitru Ungureanu), volumul nu are contributori celebri. Ce i-a interesat pe cei care au conceput cartea a fost să strîngă mărturii ale oamenilor obișnuiți, care pot împărtăși experiențe culturale interesante sau semnificative pentru perioada comunistă. Citeşte tot articolul

Din viața unui cronicar de carte: "O voce binevoitoare mi-a spus să vă trimit cartea mea"
Săptămîna aceasta reproduc alte două scrisori (probabil ultimele) de la scriitori care, deşi aspiră la gloria literară, au mari probleme deopotrivă de exprimare şi de ortografie. În acest caz, dilema mea este cum de realizează, totuşi, că opera lor a apărut cu „multiple erori şi greşeli?! În fond, aşa scriu ei. Citeşte tot articolul

Zece cărți pentru copii de dat în dar de 1 iunie
Cărțile pentru copii sunt minunate și mă atrag din ce în ce mai mult. Am fost și ieri la Bookfest și am vaga senzație că am răsfoit mai mult cărți pentru copii decât pentru oameni mari. De aceea, în titlul acestui material, nu am spus cărți de dat în dar copiilor - pentru că mă gândesc că și unora dintre voi le-ar plăcea, întocmai precum mie, să primească de 1 iunie (sau în orice altă zi a anului) cadou o carte pentru copii. Fie că nu ați apucat să le luați celor mici și cărți, fie că vreți să mai dați o tură pe la Bookfest sau prin librării, sper ca lista pe care am încropit-o să vă fie de folos (vă puteți inspira și de aici sau aici). Citeşte tot articolul

Noaptea de mai a lui Alexandru Macedonski, alături de Simona Popescu, Irina Macedonski și alți invitați
Joi seară, după o tură pe la Bookfest, am mers direct la un eveniment care avea toate datele să fie cel puțin interesant. Este vorba despre Noaptea de mai - parte din proiectul amplu al manifestărilor culturale iniţiate de Irina Macedonski pentru a marca împlinirea a 160 de ani de la naşterea scriitorului Alexandru Macedonski -, din seria de evenimente Nopţi macedonskiene. Acesta a avut loc la Ceainăria Infinitea și a avut ca temă umbrelă interferența dintre literatură și neurologie, pornind de la un articol al lui Macedonski, Simțurile în poezie (de găsit și citit de aici). Citeşte tot articolul

Zece motive pentru care trebuie să citești Sebastian, ceilalți și-un cîine de Mihai Radu
De Mihai Radu este puțin probabil să nu fi auzit, dar haide totuși să-i fac o prezentare sumară, pentru orice eventualitate: se spune că este absolvent de filosofie (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași), că are 36 de ani și că este jurnalist la Cațavencii (și nu numai), că a publicat, împreună cu Simona Tache, volumul Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut (dacă tot ești aici, poți citi și-un interviu simpatic cu cei doi) - un mix din rubrica Bătăi în dialog - și, individual, o carte subțirică de proză scurtă - Hobby și alte povestiri, Editura Vremea, 2009 (pe care eu una n-am citit-o încă dar, grație romanului Sebastian, ceilalți și-un cîine, sigur merg la ea și-o descos puțin). Așadar, personajul în cauză se ocupă intens cu scrisul (și gânditul). Citeşte tot articolul

Interviu Chris Simion: “Nu-mi inventez poveștile. Le smulg din ochii sufletului meu ca să le vadă apoi toată lume”
Chris Simion a scris opt cărți și a regizat zeci de spectacole de teatru. A publicat prima carte pe când avea 16 ani, vârstă la care a devenit și singurul jurnalist român care i-a luat un interviu lui Klaus Meine, solistul de la The Scorpions, aflat la București cu ocazia unui concert. Deși prima piesă de teatru pe care a văzut-o în adolescență a făcut-o să-și jure că n-o să mai calce niciodată într-o sală de spectacol, la 18 ani - când a asistat întâmplător la o repetiție a piesei "Numele trandafirului", regizată de Grigore Gonța - s-a îndrăgostit iremediabil de teatru. Citeşte tot articolul

Oana Boca și Ioana Gruenwald despre Gala Bun de Tipar – interviu
Bun de Tipar. Gala Industriei de Carte din România este un eveniment anual care premiază excelența din domeniul industriei editoriale autohtone cu scopul de a face cunoscute publicului larg cele mai bune produse editoriale românești dintr-un an și, implicit, de a promova și încuraja lectura. În 2014, decernarea premiilor Galei Bun de Tipar a avut loc acum o săptămână, la Aula Bibliotecii Naționale a României. Citeşte tot articolul
