Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

10 cărți noi de citit la început de an

Aproape a trecut prima lună din noul an și ne-am gândit că ar fi bine să ne facem o listă de lecturi proaspete. Ne-am uitat pe site-urile editurilor, am frunzărit cele câteva zeci (deja!) de cărți apărute în 2015 și am selectat o parte dintre acestea, pe care le-am inclus în materialul de față. Citeşte tot articolul

Interviu cu Immanuel Mifsud

Interviu cu Immanuel Mifsud: „Sunt mereu stânjenit să spun cum am devenit scriitor”

Immanuel Mifsud este un scriitor maltez foarte cunoscut. Mai mult decât atât, este considerat a fi cel mai important reprezentant al Generației X de scriitori maltezi. A început să scrie la vârsta de șaisprezece ani, atât proză, cât și poezie. Câteva dintre operele sale au fost traduse și publicate într-un număr de țări europene și în Statele Unite ale Americii. De asemenea, el a lucrat cu grupuri de teatru experimental, regizând propriile piese de teatru, dar și texte de Cehov, Dario Fo, Max Frisch, Federico Garcia Lorca, Harold Pinter, etc. Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: Vosganian propus pentru Nobel, reacții negative cu privire la Premiul Național Mihai Eminescu & altele

Cum trece o săptămână, tragem linie, aici, pe Bookaholic, și vedem ce mai e nou în lumea cărții din România. Din păcate, nici zilele acestea nu au fost foarte luminoase. Și asta din cauza celui care a primit Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pe anul 2014, Gabriel Chifu, alegere care a stârnit, nu fără motive întemeiate, un val de reacții negative la adresa juriului format din Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioan Holban și Mircea A. Diaconu. Cum și de ce, veți putea citi în materialele recomandate mai jos.  Citeşte tot articolul

Marele iluzionist, despre „Anihilare”, de Jeff VanderMeer

Există în Anihilare de Jeff VanderMeer un amestec de straniu și de familiar care îți dă, pe tot parcursul cărții, o stare de neliniște și de curiozitate greu de stăpânit. Încă din primele pagini e greu să nu faci apropierea între universul cărții și imaginile din Călăuza lui Tarkovski (sau, pentru cei care au citit cartea, de Picnic la marginea drumului, romanul fraților Strugațki, despre care se vorbește și pe coperta patru; eu nu am citit cartea, am văzut doar filmul de mai multe ori). Citeşte tot articolul

“O sută și una de nopți” – frumoasele povești din Orientul Occidentului

Orientul a fascinat mereu prin atmosfera sa de basm, de mister. Cruciadele, Drumul Mătăsii, călătoriile în ținuturile îndepărtate asiatice – ale unui Marco Polo, de pildă – au avut rolul lor în răspândirea legendelor despre misterioasele ținuturi din est. Unele povești din O mie și una de nopți au ajuns în vest probabil cu mult înaintea apariției cărții cu același titlu, carte publicată la începutul secolului al XVIII-lea. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, povestitorii de basme din Cairo, prezențe pitorești încă de pe atunci, aveau în repertoriul lor și basmele celor O mie și una de nopți. Traseul ipotetic al acestor povești leagă între ele India, Persia și Egiptul, iar în secolul al XVIII-lea, în plină perioadă raționalistă, Europa a cunoscut, la rându-i, poveștile orientale prin intermediul traducerii din 1704 a francezului Antoine Galland, traducere care a scandalizat și fascinat în același timp. Citeşte tot articolul

Micuța Bijou, de Patrick Modiano, în căutarea mantoului galben

Când s-a anunțat, la începutul lui octombrie 2014, că Patrick Modiano, un scriitor francez prolific, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, am fost dezamăgită. Pariam pe alți scriitori, așteptam ca alți autori favoriți să fie distinși cu acest premiu literar. Unde mai pui că nu știam mai nimic despre acest Modiano, nu-i cunoșteam opera, nu citisem mare lucru despre el. Iar motivația juriului, „pentru arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane şi dezvăluie universul vieţii sub Ocupaţie”, mi se părea vagă.  Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: laureații Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2014 & altele

Săptămâna aceasta, deși plină de manifestări-omagiu în cinstea celor 165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, de evenimente importante precum Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2014, de noutăți editoriale minunate - despre care veți citi în cele ce urmează -, a fost una sumbră. Și asta pentru că scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau, fondatorul Editurii Nemira, unul dintre cei mai importanți editori de la noi, membru al Consiliului Director al AER, fost președinte TVR ș.a.m.d., a încetat din viață la numai 54 de ani. Regretăm nespus această pierdere imensă pentru viața culturală din România, pentru literatură, dar și pentru apropiații scriitorului.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Gheorghi Gospodinov: „Cred că scriitorul ar trebui să fie pe străzi”

Gheorghi Gospodinov este unul dintre cei mai cunoscuți și traduși scriitori bulgari de după 1989. A publicat patru volume de poezie, un volum de proză scurtă (And Other Stories, 2001), două piese - D.J. (iniţialele lui Don Juan, 2004) şi The Apocalypse Comes at 6 pm (2010, cu premiera americană în 2014), dar a scris și scenarii pentru scurt metraje (cel mai recent este Omelette, mențiune la Festivalul de Film Sundance, ediția 2009) și a creat un roman grafic, The Eternal Fly (2010, împreună cu artistul N. Toromanov).  Citeşte tot articolul

„Omul căzător”, de Don DeLillo – fragment în avanpremieră

După ce iese acoperit de cenușă și de sângele altora din Turnul de nord, Keith Neudecker hotărăște, aproape inconștient, că singura lui șansă e să se întoarcă la familia pe care o lăsase în urmă, la lumea pe care o cunoștea cel mai bine. Numai că, după 11 septembrie 2001, totul s-a schimbat. Justin, fiul lui, se uită întruna cu binoclul pe cer, cu gîndul la Bill Lawton (o versiune ficțională a lui Bin Laden) sau la vreun alt avion menit să aducă distrugere. Soția sa, Lianne, măcinată de spaimă, vede Islamul peste tot: în cărți poștale de la prieteni, în muzica vecinilor, în orice o înconjoară. Peste toți cei înstrăinați, care nu se mai recunosc pe ei înșiși, planează figura artistului cunoscut sub numele de Omul căzător care, suspendat deasupra mulțimilor, le amintește tuturor, iar și iar, imaginea înghețată în timp a supremei disperări, cea a oamenilor căzînd din turnurile în flăcări. Citeşte tot articolul

Suntem deja uitarea ce vom fi, de Héctor Abad Faciolince

Am început noul an citind una dintre cele mai copleșitoare cărți de care am avut parte în ultima vreme. Este vorba de Suntem deja uitarea  ce vom fi a columbianului Héctor Abad Faciolince. În prefața cărții, Mario Vargas Llosa spune că "este foarte greu să sintetizezi ce este Suntem deja uitarea ce vom fi fără să-i trădezi spiritul, pentru că, asemenea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri în același timp. A spune că este o sfâșietoare carte de memorii despre familia și tatăl autorului - care a fost asasinat de un ucigaș plătit – e adevărat, dar neinspirat și infim, pentru că această carte este în același timp o copleșitoare imersiune în infernul violenței politice columbiene, în viața și în sufletul orașului Medellín, în obiceiurile și aspectele mărunte ale vieții, în intimitatea și grandoarea unei familii, o mărturie delicată și subtilă a iubirii filiale, o poveste adevărată care este în egală măsură o superbă ficțiune, prin felul în care este scrisă și structurată, și una dintre cele mai elocvente pledoarii care s-au scris vreodată în timpurile noastre și în toate timpurile împotriva terorii ca instrument politic." (pag. 10) Citeşte tot articolul

Dreptul la blasfemie. Salman Rushdie, „Versetele satanice”

Încă din Antichitate, blasfemia era un păcat greu, condamnat cu moartea. Că această atitudine se continuă şi astăzi este unul dintre marile mistere ale umanităţii, care pune sub semnul întrebării tocmai ideea de umanitate. Inclusiv în legislaţia unor ţări din Vestul Europei se mai prevăd pedepse pentru luarea în derâdere a simbolurilor religioase şi a credinţelor. Prezentul nu este prea generos nici cu literatura, iar Salman Rushdie este unul dintre scriitorii care au resimţit acut ce înseamnă să intoleranţa, care ia forme monstruoase, chiar atunci când pretextul este un roman acuzat că ia în derâdere „lucruri sfinte". „Versetele satanice”, roman publicat în 1989, i-a adus din partea ayatollahului Iranului, Ruhollah Khomeini, neaşteptatul „premiu” fatwa – un edict prin care întreaga lume musulmană era somată să facă astfel încât Salman Rushdie şi editorii săi să fie ucişi – iar dacă Rushdie însuşi a reuşit să evite până acum atacurile, nu la fel de norocoşi au fost editori sau traducători din toată lumea, atacaţi sau chiar omorâţi. În anumite ţări, cărţile sale au fost interzise, iar în altele, exact cum citeam în distopia Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury, au fost arse în public. Citeşte tot articolul

„Până când m-a cunoscut”, de Julian Barnes – sau până unde poate fi împinsă obsesia

Reeditată în urmă cu câteva luni de către Editura Nemira, în traducerea binecunoscutului Radu Paraschivescu (care, de altfel, l-a tot tradus pe Barnes în română), Până când m-a cunoscut este un „clasic” marca Julian Barnes (apărut, în original, în 1982 - cu titlul Before She Met Me), o desfășurare de forțe pe linia obsesiei provocate de gelozie. Târziu sau nu, mă bucur că am ajuns să recuperez o lectură pe care o doream de mult - și încă mai am de acoperit volume din opera lui Barnes. Cititorii înfocați ai autorului britanic n-au nevoie, cel mai probabil, de rândurile acestea; însă fanii recenți, „restanțierii” sau cititorii ocazionali ai acestuia vor găsi, poate, un punct de plecare aici.  Citeşte tot articolul

Noul moralism al lumii conduse după cea de-a unsprezecea poruncă. James Meek, „Invaziile inimii”

Numit de Philip Pullman „un thriller moral”, cel mai recent roman al scriitorului britanic James Meek, Invaziile inimii (tradus în română la Humanitas Fiction, de Carmen Toader), propune o reconsiderare a grilei de valori morale, plasând personajele într-un relativism în care conceptele de bine, rău, adevăr sau minciună nu mai pot fi conţinute de o definiţie clară. Eroii – sau antieroii – lui James Meek trec „dincolo de bine şi de rău”, devin inclasificabili, singurul lor scop fiind acela de a îndemna la o judecată mai nuanţată şi mai puţin pripită a evenimentelor pe care le observăm. Citeşte tot articolul

Mark Twain, Autobiografie

Mark Twain este unul dintre mulții autori catalogați eronat sau superficial drept literatură pentru copii. Citim, într-adevăr, în copilărie Aventurile lui Tom Sawyer sau ale lui Huckleberry Finn, poate ne mai apropiem de un Prinț și cerșetor și cu asta s-a cam terminat prezența lui Twain în viața noastră de cititor adult. Și e mare păcat, pentru că deși valoarea cărților despre cele două haimanale este incontestabilă în literatura pentru copii și adolescenți, Twain are lucrări superioare acestor "amintiri din copilărie", versiunea de Missouri, petrecute în același timp cu trăznăile de la Humulești. Citeşte tot articolul