Rubrici

Rubrici ale redactorilor și colaboratorilor Bookaholic, toate conținut original, așa cum v-am obișnuit. Fie că vorbim de cărți „coup de coeur”, de cărți de legendă, biblioteci de scriitori, fie că suntem part-time printre oameni, articolele din aceste rubrici vă vor surprinde plăcut.

Poemul săptămânii: „dezastru2011”, de Olga Ștefan

Olga Ștefan (n. 1988, Hunedoara) a absolvit Facultatea de Litere din Cluj-Napoca (secțiile „Literatură universală și comparată” și „Limba și literatura română”), iar în 2012 programul masteral „Istoria imaginilor – Istoria ideilor”, din cadrul aceleiași facultăți. A publicat câteva plachete de poezie în adolescență, însă volumele care au impus-o ca pe unul dintre tinerii poeți emergenți de astăzi sunt Toate ceasurile (Vinea, 2006), Saturn, zeul (Charmides, 2016) și Charles Dickens (frACTalia, 2017). În prezent, predă limba și literatura română la Colegiul Național „George Coșbuc” din Cluj-Napoca și se pregătește pentru susținerea unei teze de doctorat pe tema „simulacrelor” literare. Citeşte tot articolul


IAN + OMAR = ROMANIA – Dan Ciupureanu, „Omar și diavolii”

După un strălucit start de carieră poetică, Dan Ciupureanu face senzație debutând și în proză, cu Omar și diavolii (Ego. Proză/Polirom, 2017), într-o zodie fastă operelor din spectrul autoficțiunii. Un Bildungsroman al unei copilării precoce, evoluând către o tinerețe minată de psihoze, Omar-ul lui Ciupureanu-fiul pare să facă o pereche straniu complementară Copilăriei lui Kaspar Hauser a lui Bogdan-Alexandru Stănescu (aceeași editură și colecție, același an). O paralelă între cele două scrieri sincrone merită trasată nu doar pentru a revela aerul salingerian pe care îl împărtășesc, deopotrivă cu jocul de măști al autoficțiunii, cât pentru a marca o diferență majoră: antiintelectualismul pronunțat al lui Ciupureanu, contrastând cu dezabuzarea erudită din Kaspar. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „poem despre a privi cerul nopţii şi a gândi lucruri (ii)”, de Berta García Faet

Berta García Faet (n. 1988, Valencia) este poetă, eseistă și traducătoare, remarcându-se ca una dintre personalitățile cele mai active, mai angajate și mai efervescente din literatura spaniolă de azi. A studiat Ştiinţele Politice şi Economice în Valencia, după care a urmat două masterate, unul de filosofie politică și altul de literatură spaniolă și latinoamericană, iar în prezent urmează studiile doctorale la Brown University, în Providence, Rhode Island. A publicat volumele de poezie Manojo de abominaciones (2008), Night club para alumnas aplicadas (2009), Fresa y herida (2011), Introducción a todo (2011) și La edad de merecer (2015), pentru care a primit mai multe premii importante, iar poezia sa a apărut recent într-o ediție americană, The Eligible Age (2018). Citeşte tot articolul


Interviu cu scriitoarea Doina Ruști: „În credințele românești, busuiocul pus în salate ajută la înlăturarea depresiei, iar pâinea acoperită cu frunze de hrean întărește credința”

Am citit-o prima dată pe Doina Ruști acum mai bine de 10 ani, și am scris cu entuziasm, atunci, despre romanul ei Zogru (Polirom, 2006), în cadrul secțiunii de carte a revistei Time Out București. Mi s-a părut, citind acest roman, că e nevoie de o revigorare a prozei cu inserții fantastice, rămasă – la noi – la momentul Eliade-Voiculescu, cu o singură excepție notabilă, după mine, și anume proza lui Ștefan Bănulescu, și că scrisul Doinei Ruști ar putea înnoda această tradiție. Însă, între timp, prozatoarea Doina Ruști a evoluat în multe alte direcții, plăcându-i teritoriile încă neexplorate și temele cât se poate de provocatoare. Dacă primele cărți – Omulețul roșu (Vremea, 2004), Zogru (Polirom, 2006) și Fantoma din moară (Polirom, 2008) – merg în direcția prozei fantastice de care aminteam, Lizoanca la 11 ani (Trei, 2009) și Logodnica (Polirom, 2017) merg în direcția prozei non-ficționale à la Truman Capote, în vreme ce Manuscrisul fanariot (2015) și Mâța Vinerii (2017) explorează teritorii baroce, în care fantezia și detaliile minuțioase sunt elementele-cheie. Citind recent Mâța Vinerii, unde detaliile culinare abundă, m-am gândit că autoarei o să-i placă micul nostru dialog cu pretext gastronomic, și am avut dreptate: i-a plăcut. O să vedeți cât de mult din răspunsurile de mai jos. Poftă mare la lectură! Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „incoerențe/ descendențe”, de Andrei Dósa

Andrei Dósa (n. 1985, Brașov) a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (anterior Scriere Creatoare) din cadrul Facultății de Litere a Universității „Transilvania”. A debutat cu volumul Când va veni ceea ce este desăvârșit (Tracus Arte, 2011), pentru care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. A mai publicat volumele American Experience (Cartea Românească, 2013), Nada (Pandora M, 2015) și adevăratul băiat de aur (Casa de Editură „Max Blecher”, 2017). Este redactor al revistei „Poesis internațional” și traducător din limbile engleză și maghiară. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Conversație imaginară”, de Efe Duyan

Efe Duyan (n. 1981, Istanbul) a absolvit Arhitectură și Filosofie la Universitatea Tehnică a Orientului Mijlociu și a urmat apoi studii de masterat în Istoria și Teoria Arhitecturii. Este doctor în Istoria Arhitecturii la Universitatea de Arte Frumoase „Mimar Sinan” din Istanbul, unde predă în prezent. A debutat cu volumul de poezie Takas (2006), scris împreună cu Kemal Özer, căruia i-au urmat un eseu despre opera lui Nazim Hikmet (2008), editarea unei antologii de poezie contemporană (2010) și volumele de poezie Tek Șiirlik Așklar (2012) și Sıkça Sorulan Sorular (2016). În urma participării la numeroase evenimente literare internaționale, printre care și Edinburgh Book Festival, Word Express Project, Riga Poetry Days, selecții din poezia sa au fost traduse în bulgară, cehă, chineză, daneză, engleză, estoniană, franceză, greacă, germană, ebraică, maghiară, română, croată, occitană. Citeşte tot articolul


Lavinia Bălulescu: „E o mare bucurie să fii viu și bine și casa ta să fie inundată de miros de pâine caldă” (interviu)

Prima mea întâlnire cu Lavinia Bălulescu a fost... cel puțin neobișnuită (nu știu dacă ea își mai aduce aminte). Era acum mulți ani, la Timișoara, unde mersesem la o lansare de carte și - nu știu cum, dar știu de ce (fiindcă se făcuse al naibii de frig, de aia!) - am intrat amândouă într-un magazin să-mi iau un pulover: negru, lung, cu nasturi, îl am și acum! Știu că mi-a plăcut instantaneu de ea, a fost așa un fel de simpatie la prima vedere, și asta înainte s-o cunosc pe „Lavinucea” și să aflu ce e „la ea-n cap”. Când, mai târziu, i-am citit cărțile – Mov (Prier, 2004), Lavinucea (Cartea Românească, 2007; Casa de pariuri literare, 2017) și La mine-n cap (Polirom, 2013) -, postările pe Facebook și articolele din presă și de pe blogul ei, Ferma de gânduri, m-am lămurit definitiv că Lavinia Bălulescu e o scriitoare cu multiple valențe, cu umor și o ironie acidulată (da, da!), cu un real talent de povestitoare, cu o voce aparte și o inteligență remarcabilă. Văzându-i capodoperele culinare pe Facebook (pâini dodoloațe, cozonaci crăpând de fericire, prăjiturile de toate felurile etc.), m-am gândit că i-ar plăcea să ne povestească aici, la Gastro-literare, despre mâncarea din bucătărie și cea din cărți. Și am avut dreptate, chiar i-a plăcut, și-o să vedeți și voi din răspunsurile ei. De data asta nu mai zic poftă bună la lectură, ca de obicei, zic – cu voia invitatei mele de astăzi - Pace (și poftă bună) cartierului! Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Zăpadă”, de Domnica Drumea

Domnica Drumea (n. 1979, Râmnicu Vâlcea) este autoarea volumelor de poezie Crize (Vinea, 2003), Not for sale (Cartea Românească, 2009), Vocea (Charmides, 2014) și traducătoarea unor scriitori precum Charles Bukowski, Carson McCullers, Tennessee Williams, Allen Ginsberg și Anthony Burgess printre alții. A fost, la începutul anilor 2000, membră a grupării fracturiste, dar de care s-a detașat după debut, conturându-și, de la o carte la alta, un discurs tot mai sigur și mai personalizat, epurat de vetuperațiile și clocotele fracturismului inițiat de Marius Ianuș și Dumitru Crudu. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Ești dator să fii fericit”, de Teodozia Zarivna

Teodozia Zarivna (n. 1951) este poetă, prozatoare, scenaristă și eseistă de limbă ucraineană. Este absolventă a Universității de Stat din Lvov și a Institutului de Teatru din Kiev. A publicat câteva romane, piese de teatru, nuvele, dar și cinci cărți de poezie: Acţiune în cerc (1991), Paznicul raiului părăsit (1997), Cu Patria în stemă (2004), Meditaţii provinciale (2009) și Din cenușă și metal (2011). A condus mai mulți ani departamentul Programe Literare din cadrul televiziunii ucrainene. A tradus din limbile polonă, bulgară și bielorusă. În prezent, locuiește în Kiev. Citeşte tot articolul


10 cărți de citit în februarie 2018

În această primăvară timpurie cu care a debutat luna februarie, vă propun 10 titluri (în fine, 11, iar am trișat puțin) cu care să vă delectați (aș fi zis lângă calorifer, dar mă uit pe geam și parcă-mi vine să zic pe o bancă, în parc). Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „La revolución del cuerpo”, de Dan Dediu

Dan Dediu (n. 1986, Bârlad) a fost barman, agent de vânzări, a lucrat în construcții și la o sală de jocuri de noroc, printre altele. A ras vreme de câțiva ani toate premiile pentru autori care nu au debutat în volum la concursurile de poezie prin țară. A debutat în 2017 cu 4,5 litri de sânge, miliardar, manuscrisul volumului său fiind câștigătorul celei de-a șaptea ediții a concursului de debut în poezie organizat de către Casa de Editură Max Blecher, din juriu făcând parte Claudiu Komartin, Radu Andriescu și Alex Ciorogar. În prezent, trăiește în Anglia, la Luton. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Anamaria Smigelschi: „Chestia cu cartea a fost în același timp și o joacă, și o pasiune, și o profesie, și un miracol”

Energică și mucalită, non-conformistă și foarte directă, Anamaria Smigelschi este o personalitate aparte, care se revelează pe de-a-ntregul în cărțile sale de memorii, scrise cu vervă și umor. Am întâlnit-o prima oară acum trei ani, mai întâi în paginile cărții Gustul, mirosul și amintirea, apoi în carne și oase, dar iată că abia acum i-am făcut o vizită pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Frumos e”, de Marko Pogačar

Marko Pogačar (n.1984, Split, Croația) a studiat literatură comparată și istorie la Universitatea din Zagreb. A fost editor al revistelor Zarez și Quorum, coordonator al antologiei Poezia Tânără Croată (2014), baterist în trupa underground Death Disco și a publicat nouă cărți de poezie, eseuri și proză, pentru care a primit numeroase premii naționale și internaționale. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „serile noastre – 3 years later”, de Alexandra Turcu

Alexandra Turcu (n. 1995) a absolvit secția de Literatură Comparată a Facultății de Litere din Cluj, unde este acum masterandă. A debutat publicistic înainte de a absolvi Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița, iar editorial cu volumul de versuri celelalte produse (Charmides, 2015). Colaborează la revistele „Poesis Internațional”, „Echinox” și „Steaua” și traduce literatură din limba engleză. Citeşte tot articolul