Mihaela Pascu-Oglindă

Mihaela Pascu-Oglindă

Mihaela Pascu-Oglindă

Redactor literar, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și masteratul de Teoria și Practica Editării de Carte, Universitatea București. A debutat cu poeme în antologie în 2015 și cu proză scurtă în antologia "Cum iubim", Vellant, 2016.


10 sfaturi ca să citiţi mai mult şi mai eficient

Ştiu că s-a tot scris şi se va mai scrie pe tema aceasta, dar numai eu cunosc destul de mulţi oameni care nu au timp de citit, aşa că încă un articol despre acest subiect nu poate decât să ajute. Trebuie să-i convingem pe cititori, nu-i aşa, că întotdeauna se mai poate găsi o fărâmă de timp pentru citit. Până la urmă, trăim într-o ţară în care cozile lungi la aproape orice sunt încă destul de lungi şi generoase când vine vorba de pierdut vremea. De ce să nu ne petrecem orele bune de la administraţia financiară citindu-l pe Dostoievski? Citeşte tot articolul


„Amintirile unei nonagenare”, de Antoaneta Ralian – sau cronica unei colecţii de memorii fermecătoare

Nu ne naştem femei, ci devenim, scria Simone de Beauvoir acum multă vreme. Cuvintele, răspândite de la o ureche la alta, pagină cu pagină, continuă să ne amintească un adevăr profund: suntem ceea ce alegem să devenim sau ceea ce ne lăsăm să devenim. Ne construim prin experienţele pe care le alegem sau prin cele cărora le dăm voie să continue. Indiferent de hotărârile pe care le luăm, un lucru e cert: aproape tot ceea ce experimentăm ne formează, iar intersectările cu alţi oameni sunt, cel mai adesea, întâlniri marcante, semne de exclamaţie sau, după caz, de întrebare, răspunsuri sau, dimpotrivă, noi motive de drumeţie şi de aspră cercetare. Citeşte tot articolul


Despre forţa memoriei şi magia cuvintelor în „Leagănul respiraţiei”, de Herta Müller

Scriu rareori despre cărţi cu un entuziasm peste măsură. Inevitabil, o cronică după reguli bine împământenite va cere de la tine o doză obligatorie de obiectivitate. O pierd voit atunci când o carte continuă să mă entuziasmeze chiar şi la distanţă de săptămâni, chiar şi după ce am pus-o înapoi în raft, la finalul mai multor luni în care i-am schimbat doar locul pe birou. N-aş putea să scriu niciodată la fel despre toate cărţile. Aşa cum fiecare carte importantă ne schimbă în mod diferit, tot aşa nici eu n-aş reuşi vreodată să mă detaşez într-atât de tare încât să mă prefac, de dragul artei, că am rămas aceeaşi. Citeşte tot articolul


10 cărţi care te vor schimba definitiv ca persoană

Întotdeauna am crezut în puterea cărţilor de a te schimba ca om. De la empatie până la o mai bună înţelegere a lumii, influenţele pe care le are lectura asupra noastră sunt nenumărate şi foarte variate. Beneficiile pe care le au cititorii sunt atribute pe care aceştia le iau la pachet pentru tot restul vieţii. Mi-ar plăcea să-i pot convinge uşor pe oameni să citească. Însă adesea o astfel de muncă înseamnă eforturi constante şi-n multe direcţii. Însă, la final de zi, de săptămână sau de lună, promovarea lecturii rămâne una dintre cele mai frumoase activităţi. Citeşte tot articolul


Pierre Enckell şi cea mai bună carte de făcut cadou: „Încă o zi infectă sau 365 de motive pentru a nu te ridica din pat”

Gândită ca o carte-cadou, colecţia lui Pierre Enckell de 365 de motive pentru a nu te ridica din pat, câte unul suficient de bun pentru fiecare zi, a avut la bază colecţia intitulată „La joie de vivre. Journal intime perpétuel” [Bucuria de a trăi. Jurnal intim etern] (Éditions Noirs, 1982). Noua ediţie, sub semnătura lui Enckell, completează originalul cu alte câteva citate sau motive, aparţinând a peste douăzeci de noi autori. Citeşte tot articolul


O Spira mirabilis de cuvinte: „Nautilus”, de Ioana Bâldea Constantinescu

Nu este pentru prima oară când poveştile din timpuri diferite le completează sau se intersectează cu cele din prezent. Aşa cum în Dincolo de portocali planurile din care se descriu vieţile personajelor se intersectează din lumi şi timpuri diferite, în Nautilus, noul roman al Ioanei Bâldea Constantinescu, apărut recent la Editura Humanitas, regăsim o structură similară, însă cu mult mai complexă. Căci, de data aceasta, lumile se reaşază, unele peste altele, în cercuri. Se suprapun în puncte fixe, în momente temeinic bifate: un dragon, o arie auzită de la un etaj superior, un blocaj de comunicare, secunda în care îţi dai seama că „frica nu are culoare”. Indiferent de an şi indiferent de secol, chipuri nevăzute trec drept martori ai unei vieţi care pare „să se închege din succesiuni de accidente”. Citeşte tot articolul


Omul în societatea occidentală şi recuperarea trecutului. Ştefan Vianu – „Existenţă şi idee”

Lumea ca spectacol şi societatea de consum sunt atributele individului care nu se poate desprinde de existenţa sa în mijlocul societăţii. Această delimitare devenită astăzi aproape imposibilă pentru insul obişnuit este ceea ce a fragmentat, în trecut, încă de la baza zidului, teoria potrivit căreia formarea omului şi a gândirii, acel bildung, implică un dialog şi nu o relaţie de supunere. Citeşte tot articolul


17 frici de scriitor (și nu numai). Cum să te vindeci de frică prin „Lecţii de magie”

„Într-o zi, Hans se îmbolnăveşte de frică pe stradă.” – Sigmund Freud

Sunt câţiva autori preferaţi la care mă gândesc ori de câte ori am nevoie de un plus de creativitate. Sunt acele nume care-mi vin primele în minte imediat ce rostesc cuvântul, în căutarea unor idei noi sau din dorinţa de a găsi motivaţia pentru un proiect anume. Când mă gândesc la Elizabeth Gilbert însă, nu am în minte doar creativitate, ci şi o cantitate foarte mare de muncă, un spirit organizat, sincer, şi un scriitor care a reuşit să surprindă prin fiecare carte pe care a scris-o. Citeşte tot articolul


10 idei de împachetat cărţi (aşa cum nu le veţi găsi prea des în librării)

Cred mult în rolul pe care creativitatea îl joacă în vieţile noastre şi, tocmai de aceea, consider că e o trăsătură care nu ar trebui să lipsească din nicio împrejurare care ne conturează fiecare zi. Nu întâmplător vreau să vă prezint câteva idei de împachetat cărţi. Mi se pare că am devenit din ce în ce mai grăbiţi şi că nu mai punem suficient de mult preţ pe gestul de a dărui cuiva un lucru, gest care înseamnă adesea mult mai mult decât a alege pur şi simplu nişte obiecte şi a le pune laolaltă. Citeşte tot articolul


De ce citim, suntem cititori sau competitori? Răspunsurile unor scriitori faimoşi

Nu ştiu dacă ar trebui să încep acest articol cu întrebarea „De ce citim?” sau, mai degrabă, „Pentru cine citim?”. Aş spune că, desigur, citim pentru noi, dar suntem oare atât de sinceri faţă de noi înşine pentru a fi în întregime siguri că nu citim şi din alte motive? Un prieten drag ne dăruieşte o carte. Subiectul nu e pe gustul nostru, dar citim cartea... de drag. Persoana de care ne-am îndrăgostit până peste cap ne promite că titlul pe care tocmai ni l-a recomandat o să devină cartea vieţii noastre! O citim, fără a pune vreo clipă la îndoială recomandarea făcută. Citim cărţi despre care aflăm în grupuri din social media, site-uri de recenzii, bloguri literare. Motivele noastre variază şi depind, bineînţeles, de fiecare cititor în parte. Citeşte tot articolul