Featured

Poemul săptămânii: „Voi încerca să trăiesc fără tine pe acest Pământ”, de Polina Barskova

Polina Barskova (n. 1976, Leningrad/ St. Petersburg) este una dintre cele mai originale și îndrăznețe voci din literatura rusă recentă. Precoce din punct de vedere literar și academic, începe să publice poezii în ziare și reviste încă de la vârsta de nouă ani, lansându-și prima carte în adolescență, iar la 20 de ani se mută în Statele Unite, pentru a urma studiile doctorale la Universitatea din California, având deja o diplomă în literatură clasică la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg. A publicat mai multe cărți de poezie, iar selecții din textele sale au apărut în limba engleză prin volumele This Lamentable City (2010) și The Zoo in Winter: Selected Poems (2011). În prezent, locuiește în Massachusetts și predă la Hampshire College. Citeşte tot articolul


10 cărți de citit în ianuarie 2018

După marile apariții de la Gaudeamus în ultima lună a lui 2017 aparițiile editoriale s-au mai împuținat, dar nu au încetat. Cărți întârziate, care nu au mai apucat târgul, sau cărți programate să apară mai târziu, decembrie a fost o lună din care am avut ce alege.  Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „imaginează-ţi o stradă îngheţată din new york”, de Victor Țvetov

Victor Țvetov (pseudonimul lui Victor Neaga) s-a născut la 12 mai 1990, în Nimoreni, Republica Moldova. A debutat în 2015 cu în lipsa unor lucruri importante (Casa de Editură Max Blecher), volum care l-a adus imediat în prim-planul poeziei tinere de după 2010. Constructul poetic pe care îl elaborează Țvetov se individualizează prin tactul cu care operează cu contrastele, cu principiile contradictorii, textele sale polarizându-se aproape maniheist între urban și rural, între rigoarea corporatistă și escapismul basarabean. Nefiind un simplu fenomen de acumulare, ci mai degrabă o „poezie a sintezei”, așa cum marca Dumitru Crudu, în lipsa unor lucruri importante probează mai toate ingredientele discursului recent, dovedind, încă prin acest prim volum, nu doar o bună cunoaștere și stăpânire a tehnicilor care asigură astăzi succesul unui debutant, ci și limitele lor, incapacitatea unei anumite formule de a fi suficientă sau îndeajuns de bună pentru a fi practicată de la cap la coadă. Astfel, în același recipient poetic, au loc ironia, cinismul, cruzimea limbajului ce relevă o conștiință scrutătoare, dar și vulnerabilitatea masculină, autoflagelarea și o sensibilitate foarte ușor inflamabilă. Citeşte tot articolul


Agora reinventată la Sibiu – retrospectivă subiectivă

Ce-ar putea face un bookaholic indignat ca să nu agonizeze? Simplu, la nivel semantic să înlocuiască n-ul cu r-ul, adică să agorizeze, faptic - să scoată dezbaterea în stradă. Exact asta s-a întâmplat la Sibiu, 12 zile la rând. Așa ne-am petrecut câțiva cetățeni indignați, dar bine intenționați, unii dintre noi bookaholici declarați, alții deconspirați sau doar neintrospectați sfârșitul serilor de decembrie în zona liberă de corupție. Citeşte tot articolul

Poemul săptămânii: „În concluzie”, de Menno Wigman

Menno Wigman (n. 1966, Beverwijk, Olanda) este una dintre vocile cele mai importante ale literaturii olandeze contemporane, fiind un scriitor activ și complex, al cărui profil relevă influențe diverse, atât din zona literară, cât și din muzică. A publicat mai multe volume de poezie, printre care 's Zomers stinken alle steden (Vara toate orașele put, 1997), Zwart als kaviaar (Negru precum caviarul, 2001), Mijn naam is Legioen (Numele meu este Legiune, 2012), eseuri, dar și unul de proză, Het gesticht (Instituția, 2006), scris în urma celor trei luni petrecute într-un ospiciu de lângă satul Den Dolder, în cadrul unui program de rezidență. Premiat la numeroase festivaluri naționale și internaționale, Menno Wigman a coordonat câteva antologii și este traducătorul în olandeză al lui Charles Baudelaire, Gérard de Nerval, Rainer Maria Rilke, Thomas Bernhard și alții. Citeşte tot articolul


Cristina Andrei: „Niciodată nu greşeşti cu lucruri simple. Pâine de casă, brânzeturi, măr verde, câteva boabe de strugure, un pahar de vin roşu, poveşti”

Cristina Andrei este, cel puțin pentru mine, una dintre cele mai surprinzătoare apariții pe scena literară a ultimilor ani: o prozatoare care a ales un debut târziu, dar sigur, cu un roman care indică o maturitate impresionantă a scrisului și o excelentă stăpânire a tehnicilor narative. Romanul Abonatul nu poate fi contactat a apărut la Editura Nemira, în 2014, în Colecția „Cuaternar”, și s-a bucurat de aprecierile criticii de întâmpinare, dar și de un public în căutarea unui povestitor hărăzit și a unei fraze bine alcătuite. Deși, poate, comparațiile nu sunt cea mai bună cale de a evalua un autor, aș așeza-o pe Cristina Andrei în descendența Gabrielei Adameșteanu, cu care împarte construcția inteligentă și o stilistică bine strunită, dar și memorabilele personaje feminine cărora le dă viață. Și cred cu tărie că o a doua carte o să-i confirme talentul anunțat la momentul debutului.

Am rugat-o să-mi răspundă la micul chestionar gastronomic (parțial fix, parțial mobil, adaptat fiecărui autor în parte), aflat în centrul rubricii „Gastro-literare”, și a făcut-o cum știe ea cel mai bine: cu povești frumoase, cu umor și cu inteligență. Mai mare dragul s-o citești! Poftă bună... la lectură!  Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „sunt mulți fotografi necunoscuți care-și uită în depozite”, de Cristina Stancu

Cristina Stancu (n. 1990) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. A publicat poezie în revista Paradigma, pe site-ul Subcapitol și traduceri din limba franceză în Poesis internațional. Anul acesta i-a apărut la editura Tracus Arte volumul teritorii, pentru care a primit Premiul Național pentru debut în poezie „Iustin Panța”. A mai colaborat cu revista Post/h/um. Jurnal de studii (post)umaniste și face și ilustrații. Citeşte tot articolul


Marius Chivu: „Nu mi-a fost greu să nu exist pe lîngă Ford” (interviu)

Marius Chivu a debutat în volum în anul 2012 cu poemele „Vântureasa de Plastic”, pentru care a primit, în același an, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România și premiul pentru debut al revistei „Observatorul cultural”. Pentru cei obișnuiți cu vocea jurnalistului cultural și a criticului literar Marius Chivu, volumul de poeme a reprezentat întîlnirea cu un personaj din altă poveste. De altfel, volumul a stat multă vreme în sertarul autorului, pînă cînd însemnele întîmplării care au dus la scrierea poemelor au devenit suficient de estompate pentru a suporta negrul pe alb al tiparului. În același an, Marius escaladează Himalaya și devine apoi unul dintre puținii autori de carte de călătorie din România. Între timp, editează mai multe antologii de proză scurtă românească și de poezie. Susține cursuri de creative writing și fondează, alături de Florin Iaru și Cristian Teodorescu, revista de proză scurtă „iocan”. În 2016, scrie o nouă carte de călătorie, „Trei săptămâni în Anzi”. Volumul de proză „Sfîrșit de sezon”, apărut în 2015, lasă să se întrevadă în mai multe locuri „slăbiciunea” lui Marius Chivu pentru Richard Ford, dar chiar și așa noua lui ipostază, cea de traducător al povestirilor din volumul „Rock Springs”, este una surprinzătoare. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Și fac artă”, de Katja Perat

  1. Katja Perat (n. 1988) a absolvit în 2012 Facultatea de Filosofie și Literatură Comparată a Universitatății din Ljubljana, iar în prezent își continuă studiile doctorale în America. A publicat volumele Cei mai buni au căzut (Najboljši so padli, 2011) și Taxa pe valoare adăugată (Davek na dodano vrednost, 2014), pentru care a obținut numeroase premii. Este editor al revistei „Literatura” și semnează cronici și articole de critică literară, de artă și socială în bilunarul „Pogledi”.

Citeşte tot articolul


Cărți noi de citit de Crăciun

Ca în fiecare an, printre noutățile toamnei editurile acordă o atenție specială și cărților de Crăciun. Iar anul ăsta am avut parte de câteva apariții extrem de interesante. Așadar, în completarea listei pe care am făcut-o anul trecut, și care era dedicată cărților de Crăciun pentru copii, vă prezint mai jos câteva cărți noi apărute la Gaudeamus 2017 și câteva apărute mai demult, dar pe care abia acum le-am descoperit. De data asta, voi vorbi la un loc și de cărți pentru adulți, și pentru copii, pentru că majoritatea vor fi, în mod sigur, pe placul copiilor de toate vârstele. Citeşte tot articolul


Anchetă: 9 autori despre relația dintre fotografie și scris

Împânzit în egală măsură cu imagini și texte, spațiul exterior în care se derulează existența noastră de zi cu zi are un rol elementar în formarea și modelarea sensibilității umane, dar și în procesul creator. Fiind poate cea mai dinamică și mai promptă componentă a universului nostru perceptiv, întrucât gândim și (re)acționăm în acord cu stimulii pe care îi primim din realitatea imediată, vizualul poate fi considerat un important declanșator de literatură și artă, catalizând imaginația și emoțiile oamenilor. Astfel, toate formele de manifestare ale acestora, fie că vorbim de scris, pictură, sculptură, muzică, dans, performance sau oricare altă expresie artistică, au legătură cu ceea ce vedem și decodificăm prin actul privirii. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „nu-mi venea să cred de câtă nepăsare e capabil”, de Merlich Saia

Merlich Saia s-a născut în 1982 în București și a publicat în 2014 garda de corp (Tracus Arte), volum distins cu Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Dedublarea subiectului poetic (anticipată de altfel și de recurgerea la un pseudonim) este principiul fondator al cărții ce se constituie sub forma unui amplu poem narativ, având în centru o realitate reductibililă la un singur raport fundamental între „garda de corp” și „șeful”. Astfel, coloana vertebrală a textelor este alcătuită din notații ce transcriu geometriile contondente ale relației dintre garda de corp și superiorul acesteia, relație capabilă să amorseze un discurs schizo, când autoreferențial și confesiv, când analitic, de o feroce luciditate. Citeşte tot articolul


Octavian Perpelea: „Mă aflu într-o relaţie tot mai tensionată cu Octavian Perpelea” (interviu)

Volumul „Noaptea Sfântului Alcoolomeu” (Antologie de haikuuri), de Octavian Perpelea, a apărut recent la Casa de Pariuri Literare. În prefață, Caius Dobrescu scrie: „(Pseudo?)haikuurile lui Octavian Perpelea sînt despre libertatea interioară, ca iluminare, ca satori, nu doar fiindcă străpung și destramă punctual și momentan rețeaua mecanismelor noastre de gîndire. Ci mai ales pentru că oferă o idee despre cum s-ar putea coloniza printr-un stil de viață o atare condiție de imponderabilitate. Sceptică față de plin, prietenoasă față de vid, poezia lui Octavian Perpelea reușește, în plan formal, o spectaculoasă sinteză între Zen și South Park”.

Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Florin Chirculescu: „Eu sunt în tabăra cu povestitori și am senzația că tabăra cealaltă lovește în apetitul general pentru lectură”

Dacă citiți mai rar - sau chiar deloc - literatură science-fiction, s-ar putea să nu fi auzit de Florin Chirculescu, în schimb numele de Sebastian A. Corn e foarte posibil să vă fi ajuns pe la urechi. Sub acest pseudonim, scriitorul (de profesie medic chirurg) a publicat numeroase romane și povestiri în ultimii douăzeci și cinci de ani, fiind considerat un nume de referință al literaturii science-fiction din România. Chiar și eu, care sunt un cititor ocazional de SF, aveam în lista de dorințe Ne vom întoarce în Muribecca, despre care aflasem că e o carte excelentă. Citeşte tot articolul