Medeea Iancu a publicat în 2017 volumul de poezie Delacroix este tabu: suita romînească, Editura Cartea Românească. Pe coperta a patra, Gabriela Gheorghişor a scris: „Ca o preoteasă din alte vremuri, Medeea Iancu scrie o poezie incantatorie, menită să îmblânzească spaimele, să adoarmă durerile (trupului), să recreeze universul prin puterea misterioasă a cuvântului”.
Pe Simona Antonescu am cunoscut-o acum câțiva ani, cu prilejul lansării la Bookfest a romanului ei de debut, Fotograful Curții Regale. Am fost impresionată să descopăr o scriitoare matură, cu un stil deja conturat, și – nu puțin lucru, în zilele noastre – o excelentă povestitoare. M-am întrebat, atunci, dacă e vorba de un caz de scriitor „de sertar”, care, perfecționist fiind, și-a tot amânat momentul debutului. Mai târziu, abia după ce au apărut pe piață și Darul lui Serafim (Cartea Românească, 2016), și Hanul lui Manuc (Polirom, 2017), am aflat că Simona Antonescu scrie - mai bine zis, și-a „dat voie” să scrie - de doar câțiva ani, deși i-a plăcut întotdeauna să inventeze povești, și o face foarte bine. Am reîntâlnit-o la Iași, la a V-a ediție FILIT de anul acesta, și am stat îndelung de vorbă despre scris, copilărie și, cel mai important, despre eroii cărora le-a dat viață în paginile cărților sale. Citeşte tot articolul
Cum ne putem explica și, mai ales, cum putem gusta o punere în scenă modernă a unei opere clasice? Cazul concret: Don Giovanni de Mozart în regia lui Andrei Șerban.
Părerile sunt împărțite, dar e imposibil să nu vedem cum balanța înclină (dramatic) de partea detractorilor. Desigur că motive de derută sunt, pornind de la acela că există un cod (al bunului simț?) care face ca operele intrate în canon să fie, așa-zicând, inviolabile. Așa cum este, am spune fără să clipim, și cazul lui Don Giovanni. Și totuși, afirmația e cât se poate de greșită. Da, există ceea ce am putea numi donjuanism, dar să fie oare acesta un mit imobil, fără nuanțe și repuneri în discuție? Bineînțeles că nu. Citeşte tot articolul
Cristina Stancu a debutat anul acesta cu volumul de poezie teritorii, publicat la editura Tracus Arte. Octavian Soviany se exprimă elogios pe coperta a patra a volumului: „Scrie o poezie introspectivă, care nu ezită adesea să aducă la suprafaţă vegetaţii sufleteşti pline de stranietate, o poezie crudă uneori ca o operaţie fără anestezie şi o scrie convingător, evitând gesticulaţia zgomotoasă şi patetismul. În versurile ei nu se urlă niciodată, dar se scrâşneşte tot timpul din dinţi”.
Prezenți, deja, în S...Casete martor II (Tracus Arte, 2015), Jurnal fantasmatic. 2010-2012 (Paralela 45, 2016), ubii au și o Ca(r)te numai a lor, aflată, din 2013 încoace, într-un continuu șantier și din care, mai la vale, spicuim.
Precizare. Ubii vo(r)besc ca p(r)uncii – fără r & l. „Consoanele cad, ce rămâne s-agăți în prea verdele brad”. Cacofoniile, ligamentele sunt asumate și trecute în cursive, la fel și cuvintele, puține, folosite, mai degrabă, în virtutea sonorității lor, a sensului… senzorial, decât a celui din/ de dicționar. Citeşte tot articolul
Fără a avea intenția de a face un bilanț, la capitolul „reveniri în poezie”, 2017 pare să fie o piñata din care cad tot felul de cărți care au ținut cititorii de poezie într-o stare de expectativă. Când spun asta nu mă gândesc în primul rând la volumele lui Dan Coman, insectarul Coman (apărut la Editura Charmides), și Claudiu Komartin, Maeștrii unei arte muribunde (Editura Cartier), ci mai ales la vocile feminine ale poeziei de azi, care sunt deja certitudini indubitabile: Diana Geacăr, Teodora Coman, Ana Dragu. La opt ani de la Frumusețea bărbatului căsătorit (Vinea, 2009), Diana Geacăr revine cu dar noi suntem oameni obișnuiți (Cartea Românească, 2017), probabil cel mai bine montat și închegat volum al său. Citeşte tot articolul
Romanul lui Harper Lee, Să ucizi o pasăre cântătoare, a fost recent scos din programa unei şcoli gimnaziale din Mississippi. Motivul? Limbajul din carte îi face pe oameni să nu se simtă tocmai confortabil. Citeşte tot articolul
Am coborât din tren cu Soso a.k.a. Sorin Despot și Juli a.k.a. Iulia Popescu și, de atâta entuziasm că ne-am întors la Săvîrșin, i-am uitat pe Cătălina Suditu, Radu Nițescu și pe Mihnea Bîlici în gară, de unde i-a recuperat imediat Nică de la primărie. Apoi, am ajuns la barul lui Mami, care ne-a primit din nou ca și cum am fi copiii ei, cu „Să îți ajute Dumnezeu, rază de soare!” și „Vă pupă mami!”. Apoi, la masa noastră a apărut Voinea și ne-a făcut cinste cu bere, ciorbe, bulion, cartofi prăjiți și ne-a invitat la el acasă, unde puteam să facem duș și să ne spălăm hainele, ajutați de soția și de fiica lui. Așa sunt primiți în fiecare an poeții la Săvîrșin, la ceea ce oficialitățile locale numesc Tabăra de creație a tinerilor scriitori. Sătenii s-au obișnuit în cele 11 ediții cu noi, știu că apărem în fiecare an pe la începutul lui septembrie, pe unii ne știu deja după nume, pe unii ne știu după față și mereu așteaptă să cunoască invitații noi. Anul acesta trupa a arătat așa: Radu Nițescu, Dan Mihuț, Nouri Nouria, Mihnea Bâlici, Eugen Rogojan, Eva Sărășan, Miki Vieru, Cătălina Suditu, Victor Țvetov, Raluca Ialomițeanu, Andreea Chiper, Iulia Popescu și cu mine, supravegheați de Sorin Despot, care organizează de niște ani buni tabăra. Citeşte tot articolul
O săptămână și-un pic mai avem de așteptat până la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), care anunță o ediție grandioasă (aruncați un ochi pe acest program și veți înțelege pe dată despre ce vorbesc). Eu, una, abia aștept să ajung la Iași, să fug de la un eveniment la altul, ca în fiecare an, să ascult (și întâlnesc) numeroși scriitori (deopotrivă români și străini), să scriu despre festival și să iau interviuri. Citeşte tot articolul
Puțini sunt astăzi poeții lipsiți de orice cult al personalității, dezinteresați de mode și modéle sau de recunoașterea publică. Și mai puțini reușesc, în perioadele în care pregătesc o nouă carte, să nu facă public acest lucru, să nu-și afișeze travaliul poetic pe rețelele de socializare, să păstreze tăcerea până la apariția volumului. După debutul din 2012 cu volumul Cârtița de mansardă, Teodora Coman se închidea în coconul discreției pentru cinci ani. În tot acest timp a scris, experimentând noi tonalități, și a exersat cu atenția și acuitatea unui muzician destoinic înainte de marele spectacol. Acest parcurs e confirmat de foloase necuvenite, cea de-a doua carte a poetei sibiene, apărută, la fel ca prima sa carte, la Casa de Editură Max Blecher. Citeşte tot articolul
La mijlocul acestei luni, s-a lansat iZiLIT, prima aplicație românească ce recomandă zilnic utilizatorilor câte o carte din literatura română contemporană. Am întâmpinat vestea cu entuziasm, mi se pare o idee excelentă - și era și timpul ca cineva să o pună în practică. Acel „cineva” este o instituție publică, Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov - știu, e surprinzător pentru o parte dintre cititori, cei care asociază bibliotecile publice cu niște instituții „prăfuite”. Iată că, cel puțin la Brașov (și vă asigur că nu numai), nu e cazul, ba dimpotrivă. Citeşte tot articolul
Osatura caledoiscopică, generată de intersectarea multiplelor biografii și mixtiunea realului cu fantasticul, reprezintă o emblemă a scriiturii lui Dan Stanca, fapt ce face ca recentul volum, Anii frigului, să fie recunoscut cu ușurință de cititorii în ale căror mâini au ajuns și alte romane de-ale autorului. Citeşte tot articolul
Prin intermediul organizatorilor Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara „La Vest de Est / La Est de Vest” (FILTM), a ajuns la noi un interviu cu Mircea Cărtărescu, realizat de Luca Dragu, elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara și frontman în ALL Friends Band. Pe lângă muzică, Luca joacă în piese de teatru, iar cealaltă mare pasiune a sa este literatura - îi place să citească și să abordeze autori contemporani. De aceea, la cea de-a V-a ediție a FILTM, care a avut loc între 25 și 28 octombrie 2016, și-a dorit să stea de vorbă cu scriitorul Mircea Cărtărescu, care chiar nu mai are nevoie de nicio prezentare.
Nouă ni s-a părut simpatică și interesantă conversația, așa că am decis să o publicăm. Lectură plăcută! Citeşte tot articolul
La 4 ani distanță, Gelu și Cristina Vlașin au adunat din nou o mână de poeți în casa lor din Tranzbordare, un spațiu care până acum câteva zile nu apărea pe nicio hartă, pentru a concretiza a treia ediție a Întâlnirilor de la Telciu. Nu a fost nici tabără, nici reședință literară, ci Gelu a făcut, cu live-urile lui, ca această săptămână să pară mai degrabă un reality show care s-ar fi putut numi Viețile personale ale poeților. Cum prăjește Manasia un ou la 9 dimineața? Care e ora de culcare a Sânzianei Șipoș? Citeşte tot articolul
Bucureştiul are o viaţă nocturnă numai a lui, un fel de-a respira diferit de-al altor oraşe, iar cei care îl străbat cu bicicletele sau la pas, în miez de noapte, par să fie şi cei care-l înţeleg cel mai bine. Ana Maria Sandu, autoarea volumului recent de proză scurtă Pereţi subţiri, a cucerit de multă vreme, prin scris, sensul ascuns al unui astfel de oraş, iar povestirile din cartea lansată anul acesta la Bookfest par spuse de zeci de oglinzi ascunse în zeci de apartamente de bloc. Citeşte tot articolul
