Featured

Interviu cu scriitorul Tudor Ganea: „Scoteam midii de sub stabilopozi și le prăjeam pe o tablă ruginită, găsită pe plajă”

Complet necunoscut până la momentul debutului, Tudor Ganea și-a făcut ucenicia (să-i zicem așa) la cursul de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu, deși scria, sunt absolut sigură, cu mult înainte să fie validat de lumea literară. Arhitect de meserie, el a debutat în forță în 2016, cu romanul Cazemata, excelent primit de public, dar și de critică. Debut care i-a adus două premii dintr-un foc: Premiul „Tânărul Scriitor al anului 2016”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori/Cartea de Poezie a Anului 2016 și Premiul pentru Debut al revistei Observator cultural, ediţia 2017. În 2017, a urmat un al doilea roman, Miere, un roman în care satul Mireni pare desprins, pe alocuri, dintr-un realism magic de coloratură autohtonă. Cititor versat și pasionat, Tudor Ganea era, la momentul debutului pe piața literară românească, un scriitor deja format, bun cunoscător de tehnici narative, excelent povestitor și, de multe ori, un stilist remarcabil. Astăzi, deja e un nume important al noului val de tineri prozatori care promit o „schimbare la față” a prozei contemporane. L-am invitat să ne povestească despre mâncare, ca fapt antropologic, ca fapt de viață, ca vehicul al memoriei. Iată ce (ne-) a ieșit! Citeşte tot articolul


Cristian Fulaș: „Traducătorii sunt de obicei doar traducători, e o meserie în sine” (interviu)

Recent, la Editura Tracus Arte a apărut volumul „Igitur. O aruncare de Zaruri”, de Stéphane Mallarmé, în traducerea lui Cristian Fulaș. „O aruncare de Zaruri este un algoritm al mântuirii pur literare, fără sprijinul niciunei transcendențe. Dacă în Igitur, poetul «jucat», performat, asumat de către Mallarmé până la urmă ezită și nu aruncă zarurile, în Aruncare el «se aruncă», decide, întrerupe ezitarea, se încredințează finit Hazardului infinit. Va reuși, nu va reuși, nu se știe, nu este sigur. «Poate», «dacă», spune Poemul, care începe pur ipotetic-demonstrativ, printr-o formulă din textele de matematică: «fie ca». Nimic nu e sigur, de-asta singura șansă e să ne resorbim în marea Hazardului, să devenim una cu magma de posibilități ale epocii, cu atât mai mult atunci când o agită furtuna, amestecând amplificat, cosmic, zarurile”, a scris Bogdan Ghiu pe copertă.

Citeşte tot articolul


Moral Tribes – cum moralitatea noastră e clar mai bună ca a lor

Zilele trecute, un tânăr șofer, încercând să-și impresioneze prietena de pe scaunul din dreapta, a început să tricoteze printre benzi cu viteză. La un moment dat l-am văzut în oglinda retrovizoare cum, datorită unui calcul greșit, a derapat, a frânat brusc și era să lovească o altă mașină. M-am uitat la el și râdea. Râdea și domnișoara din dreapta lui. Mai încolo, la un stop, îi spun (politicos) să meargă mai încet și-mi face superior semn că ok. Citeşte tot articolul

Alexandra Florescu: „Realitatea de acum bate ce visam eu când eram mică” (interviu)

Alexandra Florescu este de aproape patru ani PR la Editura Nemira. Se implică în proiecte noi, nu are timp să se plictisească și, ca mai toți filologii „leviatanul ei a fost dintotdeauna tehnologia”. Cel mai mult o inspiră campaniile de promovare pe care le fac cei de la Penguin Random House, iar conținutul și originalitatea unor campanii din alte domenii sunt de multe ori o sursă de inspirație.

Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Casa transformată”, de Matthew Sweeney

Matthew Sweeney (n. 1952, Lifford) este, alături de Paul Muldoon, Paula Meehan sau Sean O’Brien, unul dintre cei mai cunoscuți și mai admirați poeți irlandezi aparținând celei de-a doua generații afirmate după al Doilea Război Mondial. Considerat unul dintre cei mai europeni poeți din Marea Britanie și Irlanda, cu afinități și influențe puternice din literatura germană, a impus o poezie deopotrivă narativă și onirică - în vecinătatea realismului magic (deși formula preferată de Sweeney este „realism alternativ”). După debutul cu Dream Maps (1981), a publicat peste douăzeci de volume și antologii, printre care A Round House (1983), Cacti (1992), A Smell of Fish (2000), Black Moon (2007), The Night Post: A New Selection (2010), Inquisition Lane (2015). A trăit la Londra, Berlin și Timișoara (unde i-a și apărut în 2003 volumul bilingv A Picnic on Ice/Picnic pe gheață), iar în prezent locuiește în Cork. Citeşte tot articolul


Camelia Bucur: „Latura artistică există tot timpul” (interviu)

Camelia Bucur a publicat „Ghid de supraviețuire în call center” (volumele 1 și 2), Editura Tracus Arte, cu ilustrații realizate de Cristina Antal. „Ghid de supraviețuire în call center e despre nervi. Nervi random. Te enervează colegii, te enervează șefii, te enervează șefii șefilor, pauzele sunt prea scurte și fiecare oră e un exercițiu de răbdare. După șapte ani în call center, am învățat că primești mai mult dacă știi unde și când să pupi, că slugărnicia pentru șef poate aduce promovarea, că prieteniile se leagă în funcție de încadrarea profesională, că atașamentul față de un anumit coleg se lasă automat cu surle, trâmbițe, furci și topoare. Și am mai învățat că puterea șefului se destramă când stă, umil și prăfuit, împreună cu subalternii, la coadă la șomaj”, a scris Cristina Antal despre carte.

Citeşte tot articolul


Cei mai buni tineri scriitori europeni de care nu ai auzit niciodată

S-a întâmplat că viața m-a dus într-un frumos program european dedicat tinerilor scriitori, traducători și profesioniști din industria literelor. Olandezi, italieni, portughezi, spanioli, belgieni, olandezi și, nu ultimii pe listă, români. Fi-vom traduși unii în limbile celorlalți. Acum, nu vreau să mă pronunț asupra-mi în calitate de scriitor, dar ca ziarist am fost binecuvântat, căci tocmai am citit cei mai buni tineri scriitori europeni de care nu ați auzit încă. Dar veți auzi. Citeşte tot articolul

Poemul săptămânii: „Nimic nu ar mai fi la fel”, de Ana Dragu

Ana Dragu este jurnalistă, fondatoarea și președinta Asociației Autism Europa Bistrița. A înființat Centrul de Resurse și Referința în Autism „Micul Prinț” Bistrița și 2 Elefanți. Revistă despre autism, prima publicație periodică de această specialitate din România. În perioada 2001-2009 a lucrat în presa locală și centrală. A publicat peste 100 de articole despre autism, volumele de poezie Păpușa de ceară (2008), Păzitoarea (2012), Borderline (2017) și romanul autobiografic Mâini cuminți. Copilul meu autist (2015). Citeşte tot articolul


Lista lui Nicolae Manolescu

Pentru cei care nu au aflat încă, alegerile din Uniunea Scriitorilor au fost câștigate de Nicolae Manolescu cu 744 din 1242 de voturi exprimate. Primul eveniment organizat după această victorie pare însă să confirme toate acuzațiile îndreptate împotriva conducătorului de către scriitorii contestatari din ultimii ani. Cu ocazia centenarului, USR organizează astăzi, pe 11 mai, împreună cu primăria Municipiului Iași, o gală a poeziei române contemporane. Surprinzător este faptul că, pe afișul ticluit parcă în urmă cu 10-15 ani, putem citi că nu este vorba despre niște nume „oarecare”, ci despre „Lista lui Manolescu”, în care nu apare niciun poet care să fi debutat în ultimul sfert de secol. Pe drept cuvânt, mă întreb atunci cât de contemporane vor fi textele citite în cadrul evenimentului. Dezechilibrul generațional este evident, poezia tânără fiind exclusă. Lipsesc de asemenea cu desăvârșire numele feminine. Citeşte tot articolul


Bogdan Varvari: „Începutul poate fi un final, iar finalul un început” (interviu)

De curând, Bogdan Varvari a publicat volumul de proză scurtă nu uita să arunci viermii (Editura Tracus Arte). O primă lansare a acestui volum va avea loc în curând, la librăria La Două Bufnițe, în Timișoara, unde va dialoga cu Robert Șerban. O carte care își lasă cititorul să călătorească nestingherit în spații aparent confortabile, care nu de multe ori se dovedesc mai labirintice decât par.

Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „O zi obișnuită de război”, de Adisa Bašić

Adisa Bašić (n. 1979, Sarajevo) a studiat Literatura Comparată şi Biblioteconomia şi a obţinut un master în Drepturile omului şi democraţie. A publicat volumele de poezie Havine rečenice (1999), Trauma Market (2004), Promotivni spot za moju domovinu (2011) şi Motel neznanih junaka (2014). În 2003, şi-a petrecut patru luni călătorind prin Statele Unite, alături de alţi tineri scriitori proveniţi din ţări afectate de război şi a susţinut lecturi, din San Fransisco până în Boston. Ani la rând a colaborat cu texte de critică literară la săptămînalul cultural Slobodna Bosna. În prezent, predă poezie şi scriere creativă la Departamentul de Literatură Comparată al Facultăţii de Filosofie din Sarajevo. Citeşte tot articolul


Anca Vieru: „Personajele mele beau cafea, bere sau coniac, mănâncă înghețată sau covrigi cu sare. Taie lămâia în felii sau se uită la poze cu pepeni pătrați. Dar nu prea stau în bucătărie”

O cunosc pe Anca Vieru doar din scris: din volumul de povestiri publicat în 2015, la Editura Polirom, și intitulat Felii de lămâie, de pe blogul pe care îl ține (Cuvinte fără cod de bare, simpatic nume!) și, firește, din postările de pe Facebook, pentru că – nu-i așa? – totul se întâmplă în virtual(itate)! Știu ca e absolventă de Politehnică, dar și că a terminat un master în comunicare, că a făcut o vreme cercetare și că, în cele din urmă, a virat spre științele umaniste, pentru care este – fără doar și poate – foarte înzestrată. Am citit undeva că a participat la un atelier de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu și că, încurajată de aceștia, a făcut din scris o profesie, publicând, inițial, în volumele colective Moş Crăciun & co. (Art, 2013) şi Ficţiuni reale (Humanitas, 2013), proiect colectiv iniţiat de Florin Piersic jr., și abia după aceea, în 2015, debutând individual cu volumul de proză scurtă Felii de lămâie. Nominalizat la premiile revistei Observator cultural, debutul Ancăi Vieru este cu adevărat remarcabil, dovedind o maturitate surprinzătoare a scriiturii, într-un evantai surprinzător de stiluri și formule literare. Cu doar câteva zile în urmă, a ieșit din tipar și primul roman al autoarei, Spulberatic (Editura Polirom) și, dată fiind bucuria cu care i-am citit povestirile, recunosc că abia aștept să văd ce se ascunde sub acest titlu... misterios. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „cîndva eram her profile picture & her beauty”, de T. S. Khasis

T. S. Khasis (pseudonimul lui Sergiu-Tudor Cașiș) s-a născut pe 22 ianuarie 1975 la Lipova, județul Arad. A publicat volumele Farmacia cuvintelor (Editura Viața Arădeană, 2003), arta scalpării (Vinea, 2005), unul dintre cele mai apreciate volume de poezie ale deceniului trecut. De atunci, au mai apărut broșura petea la prînz (samizdat, 2008), pe datorie (2011), ce relua textele din arta scalpării cu câteva poeme inedite și aparenta naturalețe a vieții (Casa de Editură Max Blecher, 2015). Trăiește la București. Citeşte tot articolul


Alegerile din Uniunea Scriitorilor: o campanie „furtunoasă” sau „curat murdară”?

Pentru prima dată în perioada post-decembristă, poate chiar în întreaga existență a Uniunii Scriitorilor, campania electorală internă și alegerile propriu-zise au ajuns în atenția publicului larg prin confruntările frecvente dintre principalul candidat anti-sistem, Dan Lungu, și actualul președinte, Nicolae Manolescu, ce candidează pentru al patrulea mandat consecutiv. Citeşte tot articolul