Un interviu despre greutatea și frumusețea vieții de librar cu scriitorul Mihail Vakulovski, care e și librar în Brașov. Atenție, puteți să vă prăpădiți de râs citind cele ce urmează. Grijă mare! Citeşte tot articolul
Literatură română
Poemul săptămânii: „Mamă, mamă”, de Adrian Diniș
Adrian Diniș (1986-2018) s-a născut și a trăit în București, unde a absolvit Universitatea Româno-Americană, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Literatură Universală și Comparată a Universității din București. A debutat cu Poezii odioase de dragoste (Vinea, 2010), iar de atunci a mai publicat texte în diverse antologii de poezie sau proză, printre care și Cele mai frumoase poeme din 2010 (Tracus Arte, 2011), Cu faţa la perete (Brumar, 2013), Bungalou 6 (Mirador, 2016). A fost una dintre cele mai constante și vii prezențe în cadrul Clubului de lectură Institutul Blecher, unde a citit în mai multe rânduri și a participat activ la discuțiile aplicate pe text de după lecturile invitaților. Citeşte tot articolul
Călin-Andrei Mihăilescu: „Se spune că gîndacii îşi coboară antenele-n somn, dar sînt sensibili la cofeină” (interviu)
Recent, Călin-Andrei Mihăilescu a publicat volumul AFKA la editura Tracus Arte. A susținut un turneu de lecturi în Oradea, Cluj, Brașov și Timișoara, unde a prezentat alte două cărți coordonate de el: Criminalii şi crinii (2018) și La umbra Greciei în floare (2017), ambele semnate de Ion Stratan. Despre autor, Răzvan Petrescu scrie: „Într-o scrisoare din aprilie 1991, Daniel Barenboim sublinia: «Călin-Andrei Mihăilescu este o adevărată revelație. Sunetul bogat, rafinat și plin de culoare umple sala. Imaginea stereofonică a frazării oferă o extrem de precisă delimitare a notelor, dinamica este de excepție, iar tonalitatea, caldă, învăluitoare. De remarcat derapajele unei imaginații fără sfârșit, perfect controlate de umorul la pedală. Vastele cunoștințe de literatură comparată oferă partiturii o colosală fluiditate, cu care trece prin toată banda de frecvențe cognitive, fluiditate care nu se mai regăsește la vreun alt artist. Este atât de bun, încât poate face să sune splendid chiar și un pian mai vechi (cum ar fi un Bruckner din 1927), iar, pe o scenă geluită, nu are egal»”.
Poemul săptămânii: „după ce multe au fost încercateˮ, de Alina Purcaru
Alina Purcaru (n. 1982) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București. A lucrat în presa cotidiană și a publicat constant cronici de carte și articole în revistele Observator cultural, Dilema Veche, Dilemateca, Noua literatură, Suplimentul de cultură sau, pentru o perioadă lungă, la noi, pe Bookaholic. Este coautoare a romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008) și coordonatoarea volumului Povești cu scriitoare și copii (Polirom, 2014). În prezent este redactor la revista Observator cultural, iar volumul rezistență (Cartea Românească, 2016) reprezintă debutul ei ca poetă. Citeşte tot articolul
Poemul săptămânii: „somatopsihoză”, de Ovidiu Komlod
Ovidiu Komlod (n. 1986, Râu Sadului) este heteronimul lui Laurențiu Malomfălean, cunoscut mai degrabă ca tânăr critic și redactor al unor reviste literare printre care și Echinox (între 2007 și 2010). A studiat la Cluj, fiind din 2014 doctor în filologie cu teza Imaginarul oniric hipermodern. Visul în literatura perioadei 1968-2001 și autor al volumului Nocturnalul „postmodern”. Când visele imaginează hiperindivizi cu onirografii, premiat în 2015 la Gala Tinerilor Scriitori de la București la secțiunea „Tânărul Critic al anului”. De asemenea, Ovidiu Komlod/Laurențiu Malomfălean este traducător din limba franceză și un mare pasionat de Georges Perec. A mai publicat poezie, proză, articole și cronică de carte în revistele Apostrof, Timpul, Tribuna, Poesis internațional, Observator cultural, Vatra, dar și pe site-ul bookaholic.ro. Volumul noapte-lumină reprezintă debutul său editorial ca poet și a fost finalizat în cadrul rezidenței FILIT în Iași (august 2016). Citeşte tot articolul
Redescoperirea clasicilor. 39 de harfe din viața lui Mihai Eminescu
După cum probabil că nu vă aduceți aminte, la sfârșitul lunii mai v-am promis un serial despre redescoperirea marilor noștri clasici. Am început cu Ion Creangă – așa am considerat că e bine. Astăzi, suntem în măsură să vă prezentăm și care era treaba cu Mihai Eminescu (1850-1889).
Câteva cărți de luat la plajă
Chiar dacă sintagma „cărți de luat la plajă” poate părea puțin depășită, eu chiar am grijă ca vara să am o astfel de listă pregătită. Pentru că, concediu sau nu, câteva zile de plajă tot reușesc să fur - sau măcar de stat în parc întinsă pe o pătură. Și atunci chiar prefer să nu iau după mine cărți esențiale, fundamentale, cărți care „te pun pe gânduri” și care „îți vor schimba viața”. Vreau doar povești frumos scrise care să mă scoată puțin din lumea mea și să mă transporte (ficțional) în altele. Citeşte tot articolul
Mihai Ignat: „Pentru mine, «Frigul» nu e doar literatură” (interviu)
Mihai Ignat este cunoscut publicului ca dramaturg și poet. Recent, la editura Nemira, în colecția Vorpal, a publicat volumul Frigul (elegie). „Frigul conține toată știința poetică și literară a lui Mihai Ignat, dar nu seamănă cu nimic din ce a fost înainte. Este «un rit de chemare a bătrâneții», o lamentație masculină nel mezzo del cammin, un poem unic în poezia noastră. Un exercițiu tardiv de seducție, plin de disperare, erotism, duioșie, cinism și resemnare, în care totul e ținut la un loc nu numai de impecabila voce a poetului, ci și de acel «clei al fricii» pe care o resimte «cel care așteapta frigul»“, a scris Svetlana Cârstean pe coperta cărții.
Poemul săptămânii: „condoleanțele mele sincere”, de Mitoș Micleușanu
Mitoș Micleușanu (n. 1972, în oraşul Bahcisarai, din fostul URSS) este pictor, scriitor şi muzician. A absolvit liceul de arte plastice „Igor Vieru” din Chişinău şi a urmat o vreme cursurile Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca. A publicat cărți de proză scurtă (Organismecanisme, Editura Ziua, 2002) și romane, printre care și Tuba Mirum (Editura Pontica, 2003), Kasa Poporului (Polirom, 2008), Necrotitanium, împreună cu Florin Braghiş, (Cartier, 2010) și Trepanoia (Art, 2011). În 2015 îi apare, la editura Tracus Arte, volumul de poezie Munca. În prezent, trăiește în București, unde este activ ca scriitor și producător de muzică electronică experimentală, dar realizează și emisiuni la Radio Guerilla. Câteva dintre proiectele sale muzicale mai recente sunt Febre39 și Pneumaton. Citeşte tot articolul
Marius-Iulian Stancu: „orizontul devenirii tale naționale nu poate fi decât acela al turismului sexual” (interviu)
Marius-Iulian Stancu a publicat, la Casa de Editură Max Blecher, în colecția Plantații, volumul de poezie Pe tine te cântă menajerele. T.S. Khasis scrie despre acest volum: „Știți acele filme în care o civilizație extraterestră își trimite pe Pământ cel mai strălucitor exemplar? Așa, din pură curiozitate intergalactică. Poate că e vecinul tău cu ochi albaștri, poate că e fosta nevastă căreia mai ai să-i spui vreo două, poate că e gloria la care visezi iarnă de iarnă... Urmează un șir de mesaje criptate despre dragoste, confuzie, nebunie, comunicare și tot ceea ce mai fuck pământenii în 2017. Forme delicate de anarhie. Te-ai aștepta la puțină intransigență critică, la evaluări severe sau la aripioare de cânepă. Nu, nici vorbă de așa ceva, aceste texte livrează cantități poetice concise, exacte și oneste, în care sunt trasate limitele unei lumi aflate-n declin — nicio mutare în plus. Și culmea e că în lumea asta dementă totul tinde să fie drept și țeapăn și fiecare vrea să facă un pas pe Lună, măcar un selfie lunar. Eu prefer un selfie cu Marius-Iulian Stancu, să mă țină minte cei care vor citi această carte. Altă lume, alte posibilități”.
Paul Țanicui, „Quimera” – melancolia porcului
Odată cu romanul Quimera, Paul Țanicui se dovedește a fi unul dintre cei mai fermecători și poznași inventatori de lumi și de stări din literatura română. Făptură atipică, scriitorul a trăit intens fel și fel de experiențe existențiale - printre altele, a vândut cârnați italienești, a săpat fântâni în fosta Iugoslavie, a făcut publicitate, a scris scenarii, a lucrat în televiziune, a fost producător al proiectului muzical Shukar Collective. Citeşte tot articolul
Ovidiu Komlod: „«noapte-lumină» reprezintă o sinucidere a criticului din mine” (interviu)
În 2017, în colecția Plantații a Casei de Editură Max Blecher, apărea volumul noapte-lumină, de Ovidiu Komlod. Despre această carte, Ioan Es. Pop scria: „Nu este întâmplător faptul că, prin mottoul cărții și prin autoportretul pe care și-l face în primul ei poem, Ovidiu Komlod se poziționează și își poziționează viziunile în proximitatea atât de densului și ofertantului univers Blecher, care îi slujește ca linie de start, dar nu-i stânjenește înaintarea spre propriul punct de sosire. În lupta cu limita, sunt folosite diverse strategii de aneantizare, de la aceea a cufundării în somn, la cea a ascuțirii de sine echivalente vizual și sonor cu «filamentele strigătului». Cu o aripă în «irealitatea imediată» și cu alta în cotidianul alimentat de emoțiile unor experiențe mai mult sau mai puțin sublimate, cartea lui Ovidiu Komlod este, dincolo de anumite vecinătăți, una care îi aparține numai autorului ei, «în numele tatălui. fiului. sfântului vid»”. Să aflăm perspectiva autorului despre (i)realitatea proprie:
Dan Miron, „Ascultă muzica” – un roman cu oamenii timpului nostru
De curând, la editura Polirom a apărut romanul Ascultă muzica, scris de Dan Miron, un nume mai puțin cunoscut în lumea noastră literară. Într-un interviu, autorul își explică vizibilitatea redusă prin marginalitatea geografică (locuiește în Zimnicea), prin lipsa prieteniilor literare, lipsa calității de membru USR și absența din revistele culturale. Nu-l putem contrazice, firește că fiecare dintre aspectele acestea își are importanța sa, dincolo de valoarea în sine a unei cărți. Citeşte tot articolul
Poemul săptămânii: „Sînt în pericol”, de Svetlana Cârstean
Svetlana Cârstean (n. 1969, Botoșani) este poetă și traducătoare, una dintre vocile cele mai bine articulate și puternice din poezia de azi. A frecventat o vreme cenaclul Facultății de Litere din București, debutând în 1994 în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături de T.O. Bobe, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, Sorin Gherguț și Cezar Paul-Bădescu. Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut în 2008 la Cartea Românească, fiind distins cu Premiul Național „Mihai Eminescuˮ și publicat în 2013 și în suedeză, la Editura Rámus, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. Au urmat Gravitație (Editura Trei, 2015) și Trado (Nemira, 2016), iar selecții din poezia ei au fost traduse în numeroase limbi. În prezent, trăiește în București, coordonează colecția Vorpal a editurii Nemira și organizează, împreună cu Ana Maria Sandu, întâlniri cu diferiți oameni de cultură în cadrul Intersecțiilor de miercuri. Citeşte tot articolul
Romulus Bucur: „Suntem condiţionaţi (avea dreptate Huxley) să ne debarasăm de tot ce ar putea fi înlocuit” (interviu)
Romulus Bucur a publicat recent, la Editura Tracus Arte, un nou volum de poezie, odeletă societății de consum. Pentru a-l „ajuta” pe cititor cu o cheie de lectură, autorul scrie în prefața cărții: This paper, based on the well-known Barbian principle of lazy poetry (Barbu, 1928), develops the idea of a lazy reader, a subservient lazy consumer. Să-l cunoaștem mai bine pe acest lazy consumer și ale sale drumuri în cele ce urmează:
